Despre Dumnezeu in general

Eu am observat un lucru.

Cand unui om ii e prea bine, nu e bine deloc.

Cat traim tot invatam. Si invatam sa apreciem, pierzand.

Eu accept sa duc in spate greselile stramosilor mei, daca stiu ca asta ii ajuta cu ceva.

Daca nu, de ce as accepta, fara sa ma revolt?

Sau mai mult, daca nu as vrea eu sa accept sa duc povara, indiferent de salvarea sau condamnarea lor?..nu am dreptul la alegere?

Eu nu pot iubi un Dzeu care nu iubeste pana si pe cel care face rau.

cred ca toti ne-am nascut ca in unele situatii, unii sa ne descurcam singuri...si altii sa fie ajutati. Si viceversa. (Or daca nu suntem ajutati cand avem nevoie...de ce am fi condamnati ca nu ne-am descurcat?)

De ce?...probabil ca sa ne echilibram unii pe altii.

O fi si asta un fel de formula a fericirii.

Si doar trudind, ajunge sa intre in tine, sa o stapanesti..sa faca parte din tine si sa nu te mai poata dezechilibra nimeni si nimic, in final.

Ajungem in rai.

Eu cred ca toti oamenii, intr-un final, ajung in rai.

Altfel, nici Dzeu nu ar detine controlul...nici El nu ne-ar iubi neconditionat.

Cum poti da nastere unui pui, stiind ca in final, va fi condamnat pierzaniei?...

pe a scris:

Motivul principal pentru care am facut topicul acesta este ca sa ofer oamenilor oportunitatea SA GANDEASCA. Am fost si eu crestin si STIU ce inseamna sa crezi din oficiu, fara sa-ti pui intrebari.

Asadar, biblia nu este cuvantul adevarat al lui Dumnezeu ci o colectie de texte criptate ce nu pot fi intelese decat daca esti binecuvantat de Dumnezeu cu credinta.

Asta cu "crezutul din oficiu" este valabila majoritatii credinciosilor de la noi. Nu stiu prin alte meleaguri care-i situatia, dar nici nu este treaba mea.

Aici insa, din ce am observat, noi credem doar cand sunt sarbatorile mari crestine, noi credem cand mergem la parastase, noi credem cand mergem pe la cate o slujba de botez, nunta, inmormantare. Noi credem cand ne imbulzim la usa biserii pentru o bucatica de paine cu vin sau pe dealul mitropoliei sa atingem ramasitele unui sfant.

Noi suntem credinciosi atunci cand, in biserica, in timpul slujbei, ne ingrijim de un loc mai in fata. De vorbele aruncate.. nu mai vorbesc. De inima cu care mergem la slujba de inviere.. ce sa mai zic.. (dupa slujba, mergem la birt, nu?)

Cate si mai cate....

nightwish a scris:

Exagerezi, totusi, Vemans. Dumnezeu nu are dusmani, nu vede te vede pe tine, Vemans care nu crezi in el, drept dusman. Esti parte din creatia lui, din copiii lui. Iti respecta alegerea de a nu crede in el.

Ai dovezi in acest sens ? Neimplicarea lui in viata mea este o dovada a faptului ca nu exista. Daca exista vezi postul lui pe'tr cu sacrificarea copiilor si violarea virginelor. Crezi ca inseamna o respectare a alegerilor? Ma indoiesc.

nightwish a scris:

Aici insa, din ce am observat, noi credem doar cand sunt sarbatorile mari crestine, noi credem cand mergem la parastase, noi credem cand mergem pe la cate o slujba de botez, nunta, inmormantare.

Eu nu eram asa, mergeam duminica de duminica la biserica, ma rugam seara, aveam mustrari de constiinta pentru pacatele facute, era o continua prezenta a sferei spirituale in viata mea. Aceasta prezenta se erodase cu trecerea anilor dar era inca suficient de prezenta.

Problema este ca ce se intampla in mintea si inima omului este la nivelul analizei si al concluziilor. Prea putini sunt cei ce pun sub lupa ipoteza originala.

Credinta este ca un factor "standard" folosit in ecuatia vietii. Un fel de X la care crezi ca stii deja valoarea. Si uneori da cu virgula si analizezi toti ceilalti factori sarind de fiecare data peste X. Si uneori nu intelegi de nici o culoare si pui neintelegerea pe seama faptului ca abilitatile tale de a rezolva ecuatii sunt foarte foarte reduse. Nu-ti trece prin cap sa analizezi acest X sau cercetezi si sa intelegi mai bine ecuatia.

Eu n-am fost scutit de aceasta orbire si, nici tu nu esti scutita. Vorbesti despre Dumnezeu si presupun ca vorbesti dintr-o perspectiva Crestina. Apoi vorbesti despre reincarnare. Tu poate crezi ca ar fi Reincarnarea compatibila cu Crestinismul dar este antagonista uneia dintre dogmele ESENTIALE ale crestinimului. Vorbesc aici despre Mantuire. Si tendinta pe care cred ca o ai este sa privesti "crestinismul" ca fiind oarecum prea inflexibil si prea lipsit de perspectiva in loc sa realizezi ca ai 2 credinte antagoniste. Adaptezi contextul pentru a cuprinde ceva ce-ti place in loc sa intelegi ca acel context nu mai exista.

Poti intreba orice teolog crestin despre Reincarnare si iti va spune ca nu exista in Crestinism. Punct. Specialistii nu lasa loc de interpetare. Au decretat deja. Poti sa vii tu cu ce argumente vrei, nu-i impresioneaza. E un subiect ce a fost discutat long time ago si la care SE STIE RASPUNSUL.

Poti face gimnastica mentala, poti considera de exemplu Iad, Rai si Purgatoriu unde Purgatoriu este Pamantul iar Reincarnarea este rechemarea sufletului sa suferinta vremelnica a pamantului, suferinta in care sa se curate si sa urce in Rai. Totusi, chestiile de genul asta nu vor fi privite cu ochi buni de un preot. Pentru el e clar. Dogmatic. Punct.

pe a scris:

Tot nu vrei sa intelegi ca ce scrii tu aici nu este un raspuns la intrebarea mea.

Nu am intrebat "Cum este credinta?" ci "Ce este credinta?" Intelegi diferenta dintre cele 2 intrebari?

Nu am cerut sa descrii credinta intr-un roman foileton.

desi am raspuns se pare ca nu ai citit atunci trebuie sa repet

credinta este '' incredintarea celor nadajduite , dovedirea lucrurilor celor nevazute''

asadar minunat este faptul ca ochii trupului le vad pe cele materiale , in vreme ce ochii credintei , dimpotriva nu vad nimic din cele ale materiei , ci numai pe cele nevazute .

faptul ca ochii credintei nu le vad pe cele trupesti , ci numai pe cele netrupesti ne este vadit de catre apostolul Pavel care spune astfel '' 17. Căci necazul nostru de acum, uşor şi trecător, ne aduce nouă, mai presus de orice măsură, slavă veşnică cov

**Lux** a scris:

desi am raspuns se pare ca nu ai citit atunci trebuie sa repet

credinta este '' incredintarea celor nadajduite , dovedirea lucrurilor celor nevazute''

OK! Avem un raspuns scurt si la obiect. A crede inseamna a crede in sperante si a dovedi lucruri invizibile.

VEMANS a scris:

Mult prea multa iubire: copii nascuti cu malformatii , handicapati , copii ce mor de cancer , etc. Toti la varste la care nu pot "pacatui" dar platind conform preceptelor biblice pacatele stramosilor. Dupa cum spuneam prea multa iubire

Da,si ii pedepseste pe parinti. Moartea nu e o pedeapsa pentru cei ce nu au gresit.

pe a scris:

Detaliaza putin.

Desigur, este inclus in definitie ca nu are vina ASADAR, nu are vina. Nu vad totusi de ce trebuie sa te uiti in profunzime, chestia asta este la suprafata.

demonstreaza contrariul . sa vedem si TOATE versetele si din pacate pentru tine CONTEXTUL ca sa vedem daca DIN IUBIRE faca parte SI DREPTATEA . sau la tine Dumnezeu este iubitor pina ce savarseti tu toate crimele impotriva altora si daca nu te schimbi te iarta la infinit nu? imi pare rau din nou sa te dezamagesc dar daca e asa inseamna ca il descrii PE DIAVOL ca doar la el faradelegile sunt ok . si poti sa fi cu el dar DREPTATEA DIVINA se va aplica si lui si acolitilor lui . asadar alegi in ce tabara te afli .

pe a scris:

OK! Avem un raspuns scurt si la obiect. A crede inseamna a crede in sperante si a dovedi lucruri invizibile.

dar il intelegi?

**Lux** a scris:

imi pare rau sa te dezamagesc dar nu ai fost crestin atita timp cit arati ca nu stii despre ce vorbesti . iar biblia nu o cunosti , din pacate pentru tine de asta ai devenit necrestin . nu erai crestin nici inainte si nici dupa nu esti . erai ateu atit inainte cit si dupa, adica LA FEL .

Mai stii... dupa definitile din capul tau probabil ca nici papa nu-i crestin.

**Lux** a scris:

demonstreaza contrariul . sa vedem si TOATE versetele si din pacate pentru tine CONTEXTUL ca sa vedem daca DIN IUBIRE faca parte SI DREPTATEA .

Tu vezi dreptate daca vine cineva si-ti omoara copii pentru ca mama ta sau tatal tau a facut cine stie ce prostie prin tinerete?

Confruntat cu o astfel de realitate ai avea o atitudine de "aaa... pai e din dragoste bre"?