Abc2009ro a scris:Eu probabil niciodata nu am crezut in Dumnezeu. Fireste, am fost si eu invatat sa ma inchin inainte de culcare, am auzit si eu povestile biblice, dar au ramas mereu niste povesti. Cum sa crezi in asa ceva ? Pana pe la 15 ani, credeam si eu in tot felul de prostii cu fantome, telepatie, etc. Dar am tot citit carti si am vazut cam care e treaba cu lumea. E o lume in care Dumnezeu nu are ce cauta, adica nu isi face simtita existenta. Vad din pacate ca multi aleg calea inculturii si atunci isi umplu viata de tot felul de forte paranormale, generate doar de aceasta incultura pe care o practica. Deschiderea unei carti e ca deschiderea unei ferestre in care vezi adevarata lume si lasi in urma desenele pe care le-ai mazgalit tu pe pereti sa iti alunge izolarea pe care ti-a creat-o camera limitata in care ti-ai trait viata fara sa citesti, fara sa cunosti.
1. Eu probabil nu am crezut niciodata in Dumnezeu - probabil, lasa impresia ca ori ai crezut candva si nu mai iti aduci aminte, ori ai un sambure de credinta dar nu iese de foarte multe ori la iveala, in noianul de alte griji, probleme, etc. Oricum, esti in cautari si pana la urma o sa gasesti raspunsuri.
2. Povesti biblice - daca le citesti cu intentia de a citii niste povesti, asa este, ele sunt chiar niste povesti, legende, care au sau nu legatura cu istoria, care prezinta anumite percepte morale dar totodata si crime, nedreptati, contradictii, etc. Vechiul Testament este o carte sfanta pentru ca a fost scrisa de cineva care l-a descoperit pe Dumnezeu, care a reusit sa vada dincolo de aceasta lume, sa sparga bariera si sa patrunda in spiritualitate. A transpus starile prin care a trecut, corectiile pe care le-a facut asupra ego-ului sau, in cuvinte si fraze care reprezinta obiecte, fiinte sau actiuni din aceasta lume.
3. E o lume in care Dumnezeu nu are ce cauta - Aici ai pus punctul pe I. Ai dreptate. Lumea pe care o percepem, această lume