Cred in Dumnezeu pentru ca El exista, pentru ca El este Calea,Adevarul si Viata si pentru ca prin El existam.Pentru ca El este totul in toate si toate au fost facute de El si pentru El.
Despre Dumnezeu in general
Început de dark_light, Mie 7 feb 2007 · 13.060 răspunsuri · 592.683 vizualizări
Borisk288 a scris:Cred in Dumnezeu pentru ca El exista, pentru ca El este Calea,Adevarul si Viata si pentru ca prin El existam.Pentru ca El este totul in toate si toate au fost facute de El si pentru El.
In sfirsit un credincios care recunoaste ca este doar un fel de robot in mainile unui Dumnezeu egoist ! Dar cu un "ghiocel" nu se face primavara....
Borisk288 a scris:Cred in Dumnezeu pentru ca El exista, pentru ca El este Calea,Adevarul si Viata si pentru ca prin El existam.Pentru ca El este totul in toate si toate au fost facute de El si pentru El.
Multumesc pentru raspuns. Totusi, aici ai spuns CE crezi nu DE CE crezi.
Nu crezi ca raspunsul tau se incadreaza in ce am spus mai devreme "cred pentru ca cred"?
E foarte intima intrebarea asta. E ca si cum l-ai pune pe un indragostit sa-ti povesteasca acum, aici - ca sa citeasca mii de oameni complet straini - despre relatia lui de dragoste curata pentru iubita lui. Cine poate sa faca asa ceva fara sa simta ca pierde ceva intim declarand asta in fata unei multimi?
*T LAFN :) a scris:E foarte intima intrebarea asta. E ca si cum l-ai pune pe un indragostit sa-ti povesteasca acum, aici - ca sa citeasca mii de oameni complet straini - despre relatia lui de dragoste curata pentru iubita lui. Cine poate sa faca asa ceva fara sa simta ca pierde ceva intim declarand asta in fata unei multimi?
Eu cred ca mai repede ideea de dumnezeu si credinta in supranatural sunt atat de adanc infipte in subconstient incat nici voi nu stiti exact de ce credeti si la ce va foloseste credinta. In momentul in care ati putea diseca ideea v-ati pierde credinta.
*T LAFN :) a scris:E foarte intima intrebarea asta.
Este o intrebare dificila. Atinge un loc intim din gandirea unei persoane, un loc ce ramane adesea neexplorat. Acesta este si motivul pentru care as dori ca mai multe persoane sa incerce sa raspunda.
De ce sa raspunda? Ca sa vina dupa aia unii si altii si sa-si verse gunoiul din prea plinul sufletului lor curat?
*T LAFN :) a scris:De ce sa raspunda? Ca sa vina dupa aia unii si altii si sa-si verse gunoiul din prea plinul sufletului lor curat?
Nu e fortat nimeni sa raspunda aici. 
Nu isi bate nimeni joc de sentimentele tale pure 
vai ce conversatie de adolescenti
Uite eu pot sa-ti spun foarte clar si punctual de ce am crezut in Dumnezeu.
1. Pt ca m-am nascut intr-o familie crestina, care chiar daca nu era practicanta, m-a indoctrinat fara sa vrea cu ideea unei fiinte atotbune si atot creatoare care vede si analizeaza faptele mele.
2. Pt ca nu puteam sa-mi imaginez ca dupa moarte nu ar mai exista nimic. Teama ancestrala de moarte duce la imaginearea unei lumi mai bune in care putem sa ajungem daca indeplinim conditiile puse de zeul X (religia familiei in care n-am nascut)
3. Pt ca aveam convingerea ca exista o forta care pedepseste cumva faptele rele (daca nu pe moment macar in viitor) si acestei forte i-am dat numele de Dumnezeu.
4. Pt ca nu puteam intelege cum de ceva atat de complex ca Universul in care traim a luat nastere.
5. Pt ca imi imaginam trebuie sa existe ceva extrem de bun, luminos, iubitor... un fel de energie universala careia i-am spus dumnezeu.
6. Pt ca am crezut ca omul nu este numai o masina biologica ci ca are ceva inefabil si nemuritor numit "suflet" care vine tocmai din aceasta mare de lumina numita Dumnezeu.
etc etc...
In momentul in care am inteles faptul ca totul se petrece in mintea mea care cauta sa gaseasca raspunsuri la intrebari dificile si care automat alege calea cea mai usoara "existenta zeului" am inceput sa caut raspunsuri inafara celor supranaturale. Asa am aflat ca defapt suntem toti indusi in eroare de propriul creier si ca defapt raspunsurile la intrebarile complicate este foarte simplu. Nu exista supranatural. Suntem ceea ce suntem, mamifere cu constiinta si atunci cand murim se intampla si la noi exact acelasi lucru ca si la un alt animal. Constiinta se dizolva iar atomii corpului nostru sunt reciclati. In univers nu se pierde nimic, dar inefabilul "sufletul" cum ii spuneti voi dispare odata cu matricea neuronala care l-a generat.
Editat Mar 8 dec 2009 09:55
Draga Ancutza, o dai tu putin alaturi de carare, dar esti la urma urmei o fata buna.O vecina de-a unui vecin, care era si el vecin cu altcineva, avea doua fete care desi crescusera intr-o familie oarecum crestina, se purtau ca niste diavolite.Avantajul diavolitelor este ca te fac sa vezi viata in toate culorile, inclusiv alb si negru.Deoarece diavolitele se inmultesc foarte repede, lumea s-a umplut de copilasi dragalasi baietei si fetite, care poarta sub fundite, cornite.La unele, inclusiv unii, cornitele mai cad sau raman pentru vesnicie,dar de aceea exista parintele Ilie.Na, ca am inceput sa scriu versuri pentru cei care ma asculta, sa mai zica cineva ca nu exista o forta oculta...