Despre Dumnezeu in general

Totusi ce motiv ai, pe ce iti bazezi credinta? Pe frica? Ti-e frica de incapabilitatea de a mai realiza ceva fara prezenta lui Dumnezeu?

Nu stiu daca exista un motiv in credinta mea. M-am nascut cu ea si atat. Si da, de puterea lui Dumnezeu mi-e frica. Si am convingerea ca fara credinta in Dumnezeu nu voi realiza nimic maret in viata asta. Si chiar daca nu realizez tot puterea Domnului este. Asta este voia Lui si sunt convinsa ca Dumnezeu are pregatit tot ce e mai bun pentru noi.

soarele a scris:

Si am convingerea ca fara credinta in Dumnezeu nu voi realiza nimic maret in viata asta.

Ce te face sa crezi aceasta? Ce te face sa fii atat de convinsa? Sunt atati atei care au reusit sa realizeze lucruri asa zis marete.

Si apoi, de ce sa trebuiasca sa realizezi ceva maret in viata? De ce sa nu traiesti o viata linistita, plina de compasiune pentru cei din jur, plina de disponibilitate in a ajuta, plina de oameni la fel de "banali" cu care sa ai legaturi stranse de prietenie?

Cavalerul_Jedi a scris:

Care sunt motivele tale pentru care crezi in Dumnezeu? Pe ce iti bazezi aceasta credinta?

Vreau sa cred in speranta, asta e motivul meu principal.

Nu stiu daca eu cred tot timpul, dar cred cateodata, ce ciudat suna.

Cavalerul_Jedi a scris:

Nu mai cred, nu mai am motive sa cred.

De ce?

Cavalerul_Jedi a scris:

Am ajuns sa fiu confortabil cu a nu sti. Prefer sa nu stiu decat sa aleg un raspuns gresit de care sa ma agat si pe care sa il accept doar pentru a avea un raspuns, fara nici un alt motiv pentru care sa cred lucrul respectiv.

Iubirea si compasiunea au nevoie de motive, Jedi?

nightwish a scris:

Iubirea si compasiunea au nevoie de motive, Jedi?

De ce nu ar avea, totul e bazat pe motive.

catherinedeneuve a scris:

Vreau sa cred in speranta, asta e motivul meu principal.

Nu stiu daca eu cred tot timpul, dar cred cateodata, ce ciudat suna.

mie nu-mi suna deloc ciudat. asa cred ca am fost antrenati sa gandim... intermitent. Analiza atenta de multe ori duce la destramarea iluziei. Foarte multi atei au ajuns atei dupa ce au citit Biblia.

Spui speranta, ei bine... speranta in ce? intr-o lume mai buna? intr-un rai?

Daca nu faci nimic pe acest pamant, de ce sa ajungi in rai? Cu ce esti mai bun decat un pacatos obisnuit?

Iar daca faci ceva pe pamant, daca constientizezi dorinta interna pe care o ai de a face viata mai minunata, daca actionezi in directia acestei dorinte... nu esti deja in rai? Viata capata sens, capata si directie iar acest sens si directie pot exista si fara prezenta unui concept cum este Dumnezeu.

nightwish a scris:

De ce?

Mi-a fost atrasa atentia ca intrebarea "Care sunt motivele pentru care crezi?" este o intrebare importanta, o intrebare la care merita sa meditezi.

nightwish a scris:

Iubirea si compasiunea au nevoie de motive, Jedi?

Iubirea? Ce este iubirea? Un alt concept la care prea putini se gandesc serios. Se multumesc sa-l ia drept sentiment, un fel de ceva asa pufos si luminos si cald si etc... si apoi se mira de ce nu mai exista. Sentimentele sunt vremea sufletului, vin si trec, uneori e poaie alteori e soare.

Iubirea nu este un sentiment, este o nevoie interna, o nevoie ce daca este implinita genereaza sentimente pozitive iar daca nu este implinita genereaza sentimente negative.

Eu cred in speranta de a trai mai bine EU. Nu stiu, si eu ma intreb incotro o iei Iuliana, pe ce lume traiesti, sa traiesti doar asa fara sa schimbi lumea, fara sa devii mai bun. Dar in acelasi timp ma intreb, Iuliano ce inseamna a fi bun?

Nu stiu cine sunt, incotro o iau, dar trebuie sa gasesc o directie.

Cavalerul_Jedi a scris:

Mi-a fost atrasa atentia ca intrebarea "Care sunt motivele pentru care crezi?" este o intrebare importanta, o intrebare la care merita sa meditezi.

Este o intrebare importanta, dar motivele mele pot sa nu fie relevante pentru tine, pentru experienta ta pe acest pamant.

Cavalerul_Jedi a scris:

Iubirea? Ce este iubirea? Un alt concept la care prea putini se gandesc serios. Se multumesc sa-l ia drept sentiment, un fel de ceva asa pufos si luminos si cald si etc... si apoi se mira de ce nu mai exista. Sentimentele sunt vremea sufletului, vin si trec, uneori e poaie alteori e soare.

Iubirea nu este un sentiment, este o nevoie interna, o nevoie ce daca este implinita genereaza sentimente pozitive iar daca nu este implinita genereaza sentimente negative.

Iubirea... cred ca stii deja ca ea reprezinta totul. Nu ma refer acum la limita impusa de oameni, nu degeaba distrugem aproape tot sau toate pe care le atingem.

catherinedeneuve a scris:

Eu cred in speranta de a trai mai bine EU. Nu stiu, si eu ma intreb incotro o iei Iuliana, pe ce lume traiesti, sa traiesti doar asa fara sa schimbi lumea, fara sa devii mai bun. Dar in acelasi timp ma intreb, Iuliano ce inseamna a fi bun?

Nu stiu cine sunt, incotro o iau, dar trebuie sa gasesc o directie.

Uita-te in interiorul tau, reconecteaza-te la adevaratele tale nevoi. Aceste nevoi sunt modul in care viata incearca sa se manifeste prin tine.

Ni s-a insuflat imaginea aceasta de pacatosi, am fost facuti sa credem ca la esenta noastra suntem rai si doar "mantuirea" ce vine prin biserica ne mai poate da o sansa. Imi aduc aminte si acum primele spovedanii, trebuia sa extrapolez la greu pentru a gasi pacate... si pacatele erau gen: "n-am fost atent la slujba" de parca asta este modul firesc de comportare al unui copil, sau "n-am ascultat de mama si de tata". Am fost tot timpul un copil ascultator, chiar si cu micile exceptii... dar in biserica am invatat sa pun lupa pe aceste mici exceptii, sa ma concentrez pe natura mea de pacatos.

Asa e biserica ortodoxa, si dealtfel nu numai ea... inoculeaza in om din nasterea ideea de pacatos. Cat despre citatul cu sa-ti iubesti parintii e discutabil. Orice copil isi iubeste parintii dar daca ai ghinionul sa dai peste niste parinti dezechilibrati ce faci?