"Clasic. Au mai omorat ei pe cineva care nu era de acord cu ei........ "
Hai sa iti spun cea ce tu habar nu ai dar vorbesti ca sa te afli in treaba....facand abstractie de faptul ca nici una dintre Evanghelii nu a fost scrisa de catre un martor ocular (prima Evanghelie, dupa Marcu, fiind redactata conform celor mai timpurii estimari, in anii 50 e.a., la peste 25 de ani dupa desfasurarea evenimentelor !!), exista numeroase aspecte legate de asa-zisul "proces in fata Sanhedrinului" si de "predarea lui in mana romanilor de catre evrei" care de fapt vin de fapt in directa contradictie cu legea iudaica:
1.pentru condamnarea la moarte era nevoie de marturia a doi martori, in conformitate cu versetul biblic din Deuteronom 17:6 (si nu unul, asa cum apare adesea in scrierile crestine);
2.nici o marturie indirecta, de tipul "am auzit" sau "mi s-a spus" nu era acceptata.
3.martorii trebuiau sa il fi avertizat (in ebraica: hatraa) pe acuzat imediat inainte de comiterea delictului, specificand delictul si pedeapsa exacta pe care acesta ar primi-o in cazul in care l-ar comite. Nu exista, din cate stiu, nici o mentionare a vreunui asemenea avertisment in Evanghelii.
4.Sanhedrinul se intrunea pentru deliberari numai in timpul zilei, in nici un caz noaptea sau in zile de Shabat sau sarbatoare (in direct conflict cu ideea de judecata lui Isus ar fi avut loc in fata Sanhedrinului in ajun sau chiar in seara de Pesah)
5.Sanhedrinul se intrunea pentru deliberari numai in Sala Pietrei Cioplite din Templul din Ierusalim si nu in locuinte private sau in orice alt loc, asa cum apare in Evanghelii (in special Matei cap. 26)
6.inteleptii Sanhedrinului (daca ar fi judecat acest caz) nu ar fi lovit sau scuipat in nici un caz pe condamnat. Orice proces iudaic era marcat de sobrietate si decenta. De altfel,o mishna (parte a Legii Orale primite la Sinai),
spune: "Iehuda ben Tabai spunea: [...] Cand acuzatii au plecat din fata judecatorilor, ei trebuie priviti ca inocenti, deoarece au primit asupra lor verdictul curtii."
7.crucificarea nu era si nu a fost niciodata o pedeapsa iudaica, ci una romana.
8.Versetele din Deuteronom 21:22-23, care indica "spanzurarea de un lemn" fac referire la momentele de dupa moarte. Niciodata un condamnat nu era executat prin atarnarea sa de un lemn sau prin spanzurare (Tratatul Talmudic Sanhedrin 75b). Singurul lucru care se facea era ca dupa moartea prin lapidare, trupul neinsufletit sa
fie atarnat pentru cateva momente pe un lemn, pentru ca apoi, in aceeasi zi, sa fie inmormantat.
9.Singurele metode de executie conform legii iudaice sunt skila - lapidarea (impingerea condamnatului de la inaltime, pe o platforma de piatra, si nu aruncarea de pietre catre acesta), henek - strangularea (cei doi martori infasurau o sfoara in jurul gatului condamnatului si trageau apoi in directii opuse), sreifa - arderea (de fapt turnarea de
metal topit pe gatul condamnatului) si hereg - decapitarea. Nici una dintre aceste metode nu se conformeaza in vreun fel cu ceea ce relateaza sursele crestine despre executia lui Iisus.
10.Chiar si in cazul unei executii, porunca Torei care prevedea "iubirea aproapelui" (Leviticul19:18) este in vigoare. Talmudul (Sanhedrin 52a) chiar vorbeste despre "mita iafa" ("o moarte frumoasa"), sustinand ideea ca un condamnat la moarte trebuie sa beneficieze de cea mai lipsita de suferinta executie si perioada de dinainte de executie. Acest lucru contrazice evident relatarile despre executia lui Isus, care abunda in cruzime si lipsa de
respect fata de condamnat.
Toate aceste lucruri si multe altele fac practic imposibila atribuirea procesului sau
executiei lui Isus evreilor...
Unde mai pui faptul ca in ceea perioada , evreii nu aveau autonomie politica si nu puteau dicta sau duce la indeplinire pedepse capitale. Autonomia religioasa le era respectata, cel putin partial, de catre romani, insa Sanhedrinul nu avea decat rol ritual la acea vreme, cazurile capitale fiind judecate exclusiv de catre autoritatea romana, care era si cea care ducea la indeplinire condamnarile la moarte.
heheheheheeee.......Ti-am mai spus...dar tot nu vrei sa ma crezi....