a browser a scris:Nu m-am referit la asta, normal ca ori crezi ori ba. Cand am zis cale de mijloc m-am referit la echilibru in viata, fara idei extremiste si fara obsesii si incrancenari.,,Eu sint calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decit prin Mine".
Eu inteleg citatul de mai sus asa:
Introducere: in acelasi timp divin si uman, Iisus a trait printre oameni ca un fel de frate mai mare al lor, iubit de Dumnezeu ("Tatal" tuturor). El a fost trimis pe pamant ca prin puterea exemplului sa-i trezeasca pe fratii lui. Bun. Concluzia citatului pe scurt e - urmati puterea exemplului Lui si ajungeti ca Iisus! Asta e ideea. Si nu...Iisus e unicul, restul sunt vai steaua lor etc. etc. Intelegi ideea mea?
Stai sa o iau altfel. Din punctul meu de vedere Bhagavad Gita si Biblia au extrem de multe in comun. Pe mine m-au satisfacut ambele in egala masura. Stai sa-ti zic de ce. Uite:
Parerea mea este ca exista o diferenta intre religii ca teorie si filozofie pe de-o parte si practica pe bune pe de alta parte dar per total ating aceleasi puncte si tind spre acelasi lucru. Ca sa fiu mai clara uite impart teoria asta a chibritului in trei parti: etica, psihologie si metafizica. Toate astea trei parti sunt acoperite in Gita si in Biblie in totalitate. Sa le iau pe rand:
- Etica (adevarul din scripturi asa cum e el aplicat la viata materiala) - sta la baza legilor morale, cum sa ne purtam etc.
- Psihologia (adevarul aplicat mentalului) ne invata cum sa ne analizam si studiem pe sine. In fond nu exista progres spiritual fara analiza de sine si fara sa descoperi ce sa schimbi la tine ca sa te "imbunatatesti".
- Metafizica (adevarul care atinge dimensiunea spirituala a vietii) explica natura lui Dumnezeu si stiinta cunoasterii Lui.
Daca le iei pe astea trei la un loc - formezi o religie. Bun.
Acum...principiile etice (morale) din Gita sunt la fel ca cele din Noul Testament. La fel si cele care tin de psihologie si metafizica. Singura diferenta e ca Gita a fost scrisa intr-o alta vreme si in sanskrita.
Asta-i tot.
Imi permit sa exprim un punct de vedere diferit 
Pentru mine diferenta dintre Gita si Biblie este evidenta, ca si a ideilor pe care le promoveaza. Folosind sistemul de ramificare pe care-l folosesti tu:
- Etica Insasi subiectul Gitei o distanteaza fundamental de interpretarea eticii din Biblie. Biblia dicteaza niste principii de etica. Gita explica pur si simplu consecintele actiunilor omului (karmaphala), si perspectivele posibile asupra lor. Un exemplu simplu, pe tema de inceput a Gitei: a ucide, in etica crestina (si cu siguranta in cea a Noului Testament), este un pacat. Nu e nimic de negociat sau interpretat aici. In Gita actiunea in sine nu are o valoare intrinseca, ea depinzand de starea mentala si de detasare fata de actiunile impuse de datorie a celui care o comite. Dogma Bibliei se refera la actiuni. Dogma Gitei, la interpretarea lor.
- Psihologia Analiza de sine este nemarginita in cazul Hinduismului. Concret, nu vei pati nimic pentru ca te analizezi bine sau rau, pentru ca iei o decizie sau alta, din moment ce iti determini singur calea. Mai mult, conform filozofiei hinduse, ne aflam fiecare pe o anumita treapta de eliberare de suferinta, si actionam in virtutea potentialului pe care il avem. Cu alte cuvinte progresam in limita nivelului de iluminare care ne este accesibil, si greselile fac parte din acest proces evolutiv. Liberul arbitru nu este acceptat de facto de catre dogma crestina. Poti sa faci ce vrei, dar faptele tale pot fi bune sau rele, iar alegerile rele sunt pur si simplu... rele. Trebuie sa le recunosti ca sa-ti fie iertate, intr-un sistem in care singura solutie de a te corecta este absolvirea prin imbratisarea riturilor crestine. E greu sa gasesti o punte comuna intre cele doua psihologii, atata timp cat una marseaza pe dualismul dintre bine si rau, iar cealalta pe cel dintre suferinta si impacare de sine.
-Metafizica E in mod evident interdependenta de etica si psihologie, deci o buna parte din diferente reies din cele scrise mai sus. O diferenta fundamentala consta in directia in care se indreapta cautarea spirituala a unui hindus si a unui crestin. Pentru un hindus, cautarea este in interior, si obiectivul este tot unul interior si personal, de cautare neingradita, manifestare si eliberare a sinelui. Pentru un crestin, cautarea poate fi tot in interior, insa obiectivul este de identificare cu o divinitate externa. Te poti elibera, ca hindus, prin tine insuti. Ca si crestin poti invata, prin tine insuti, sa-l descoperi pe Dumnezeu, care te va elibera.
Ce am scris mai sus nu reprezinta in absolut nici un fel vreun atac la adresa vreunei religii. M-am referit strict la diferentele de substanta dintre filozofiile si dogmele lor.
Am avut placerea de a-l cunoaste personal pe Dalai Lama, de a-l urmari in cadrul discutiilor libere pe care le-a avut pe parcursul a catorva zile. La un nivel facil, asemanarea dintre sistemul lui de valori si cel al societatii occidentale pare evidenta. La urma urmei, efortul sau se concentreaza in special pe crearea unor punti de comunicare. Erau insa la aceste discutii si indivizi care vroiau sa puna intrebari mai "destepte", care atingeau valori de fond ale gandirii hinduse/budiste. Rezultatul era invariabil: din raspunsurile echilibrate dar nu foarte detaliate pe care le dadea Dalai Lama, era evidenta diferenta colosala in modul de a gandi fata de partenerii de conversatie, o diferenta la nivelul launtric al cautarii si exprimarii sinelui.
Da, acum vad interpretarea ta. Jesus...unde m-am bagat... :P