Pacat ca sa-a intimplat asa. Oare de ce? Sint convins ca ar fi avut multe de spus... Nu la-am cunoscut personal, din pacate. Uneori viata mi se pare doar un test din partea cuiva. Testul asta, spre deosebire de cele "pe hartie" este unul dureros totusi. Simti, vezi, auzi, dar cel mai rau e ca "simti". Si mai rau e atunci cand simti anumite lucruri si nu te poate ajuta nimeni. Poate ca prietenul tau a fost chemat inapoi, acolo de unde a fost "trimis" sa vada, sa auda si sa simta lumea asta. Poate ca lumea asta nu la-a meritat. Acum are ce povesti, sint convins. Si mai mult de atat, el te asteapta acolo, atunci cand iti vei termina si tu "calatoria" si te va primi zambindu-ti si batandu-te pe umar prieteneste. Probabil ca nu-ti va spune decat un singur lucru: "Ai crezut ca ma pierzi? Am fost langa tine tot timpul, doar ca tu nu ai stiut..." Odihneasca-se in pace! Sincere condoleante.