A insela sau a nu insela!

Ei...nu chiar toti.

a browser a scris:

Ei...nu chiar toti.

cu gandul ....niciodata ?

tu esti cel cu evidenta .......inselaciunilor ?

Sunt pe bune

Ziceam sa vorbeasca fiecare in nume personal... nu pentru toti de pe planeta. Ca nu "e" toti la fel.

Bydy a scris:

In sfarsit un barbat de acord cu ce am spus eu.

Inselatul ..pe cantura...la bordel...sau pe unde or mai fi fete astea cu "prestari servicii rapide" ,este la-ndemana oricui.

Dar pt doua relatii paralele. (paralele,presupune ca ele nu se vor intersecta niciodata,nu?) Trebuie arta! Trebuie sa fi extrem de cerebral ,sa separi si sa diferi bine in mintea ta,cele doua relatii.

Daca incepi sa compari sotia/ul cu amanta/ul,sau amanta/ul cu sotia/ul....se duc dracu relatiile...si implicit...linistea ta! :soc:

"Daca afla sotia/sotul "... asta nici nu mai luam in calcul

Trebuie sa POTI sa oferi fiecareia/uia ,fara a "lua" de la cealalta/t . - zic yo!

Fireste! Daca vrei,daca stii,daca poti.

Mda...Si...Mnu...

Pentru mine a insela nu inseamna cenbtura sau bordelul ci o amanta STABILA o perioada de timp.

Sotia NU STIE de amanta. In schimb amanta STIE de sotie. Este mai siplu decat crezi.

Si sa stii ca nu incurc NICIODATA rolurile: amanta imi este DOAR amanta, si sotia imi este DOAR sotie...Una imi ofera ceva cealalta altceva. Nu am ce sa compar!

De multa vreme am vrut sa postez pe topicul acesta, dar nu imi gaseam un mod coerent de a insira ideile. Fenomenul este sensibil, extrem de sensibil, si, din pacate, nu este colorat in alb si negru, asa cum este vazut de mai mult de majoritatea calificata a societatii; din pacate are multe, multe nuante, si fiecare tin de fiecare caz in parte...

Am vazut cindva o emisiune interesanta pe un post tv serios, inclusiv emisiunea era serioasa, pe argumente, logice, psihologice, de bun-simt, fara sa judece, fara sa condamne. Era un documentar despre fenomenul "cheatting".

Ce m-a surprins la acest documentar a fost faptul ca, pentru prima data, am vazut punctul de vedere si al celuilalt, cel al impricinatului, cel al blamatului, al celui pus la zid si condamnat inainte de a fi ascultat. Adica al cheater-ului, al celui ce inseala...

Intrebat de ce a facut-o, cind avea o sotie si o viata conjugala implinita, a spus ca a facut-o din curiozitate, sa vada cum este. Dar nu a anticipat ce a urmat: faptul ca nu s-a mai putut opri. Initial, cind a purces, a considerat ca se poate lasa scurt de sport, ca va controla fenomenul. Din nefericire, fenomenul a inceput sa il controleze pe el. Se abtinea o perioada (citeva luni, citiva ani - 2 ani fiind maximul prezentat), dupa care simtea nevoia imperioasa sa incerce si pe altcineva...Sfatul lui pentru toti/toate care ar fi avut astfel de ginduri si nu le-au pus (inca) in practica: "Oameni buni, nu faceti asta! Nu incercati, sub nici un motiv, pentru ca nu o sa va mai puteti opri...si e atita suferinta..."

Si atunci mi-am dat seama ca nu e deloc usor sa inseli, nu te simti deloc bine. Esti singur/a oricite cheat affairs ai avea la activ, oricit de draga (efemer, temporar) iti e persoana cu care o comiti. Esti singur/a pentru ca traiesti o dubla drama: in primul rind, pentru ca stii ca vei fi dinainte ostracizat, morala, societatea, prietenii luind partea intotdeauna a celui inselat, si va trebui sa duci de unul singur povara, sa te aperi, sa fii singur impotriva tuturor.

A doua drama o stim cu totii: remuscarea (oricit de insensibil/a ai fi sau ai vrea sa pari, te afecteaza) cind stii ca i-ai produs suferinta celuilalt/celeilalte (chiar daca in unele cazuri, si acesta/aceasta poarta vina actului tau - te-a determinat, de fapt, te-a adus intr-un punct unde nu ai mai avut autocontrol si nu ai mai gindit rational).

La asta se adauga suferinta, mai mult sau mai putin vizibila a celui/celei inselat/e. Si daca la rindu-i, inseala, asta este si din cauza comportamentului tau, ceea ce are "darul" de a mari suferinta, ca te exprimi sau nu in sensul asta. In sufletul, mintea, inima ta, stii sigur, chiar daca nu vrei sa recunosti, ca tu esti cauza...

Nu vreau sa se inteleaga ca sunt de partea celui care inseala, ca ii iau apararea. S-ar putea sa se spuna ca exista destui/destule care fac sex cu nevestele/barbatii altora, fara sa isi faca probleme de constiinta si morala, insa intrebarea ramine cum ar reactiona atunci cind li se intimpla si lor ceva similar... Poate ca si-ar dori atunci macar un dram de intelegere (bilaterala).

Nu vreau sa se inteleaga nici ca sunt de partea fenomenului, nici ca as fi contra lui pe principiul "eu NU, NU am sa o fac NICIODATA...cit timp exista iubire, NU vad rostul inselatului". Poate sa existe iubire, pot sa existe 1001 de motive care NU justifica inselatul, insa exista un element aleatoriu, care se intimpla mai presus de vointa noastra, mai presus de propria verticalitate morala si sociala. Exista un moment in care iti pierzi controlul, in care simti foame (de sex, de curiozitate, de tandrete, de dragoste, de complementaritate fizico-chimica, de alte asemenea, de a-ti impinge limitele etc).

Si ajungi, pentru a te hrani, sa iti maninci sufletul (mai tirziu).

Daca se intimpla asta, atunci nu iti mai ramine decit sa incerci pe cit posibil sa reduci din efecte asupra victimele colaterale.

Adica insingurindu-te. Dar tot nu poti scapa de furtuna din suflet.

Poate ca tocmai asta e pretul cheatting-ului: singuratatea si sufletul bintuit.

Cineva spunea la un moment dat ca iti trebuie extrem de mult curaj sa faci asta si trebuie sa fii si facut pentru a suporta.

Biblia zice ca NU,socetatea CONDAMNA,Pamantul este rotund si noi ne F...M pe la toate colturile.

E o treaba pt. persoane tari din toate p.d.v.

Este pacat ca nevasta sa ramana grea cu amantul si copilul sa-l creasca incornoratul,dar si ca barbatul sa nu-si iubeasca nevasta pentru ca amanta e mai tare de c.r.

In rest sanatosi sa fim si le-om duce pe toate!

crystyann a scris:

Multumesc de lamuriri...ultima propozitie nu isi avea locul aici dar oricum trebuia sa imi dau seama ca timpul nu poate sa iti rezolve problemele de comunicare interumana!

ON=TOPIC:Dupa ce inselati, aveti mustrari de constiinta sau...?

Chiar....ai insela din razbunare daca ai afla ca partenerul a comis-o?

Cred ca DA.

in opinia mea toata lumea inseala..,indiferent ca este barbat sau femeie.cei care nu au facuto pana acum probabil o vor face in viitor.cand cum si de ce,chiar nu mai conteaza ..motivat sau nu ..mai devreme sau mai tarziu cu siguranta cu totii o facem.ideia este sa o faci in asa fel si cu atat de multa discretie incat partenerul sau partenera sa nu afle niciodata si atunci nu e nici-un fel de problema.Daca esti prost idiot si nu stii sa calculezi si sa faci totul aproape perfect ... si cu discretie maxima..atunci renunta..risti sa fii prins.in concluzie toata lumea inseala..toti mai avem nevoie de cate o schimbare chiar daca iubim persona de langa noi,atata timp cat nimeni nu sufera cred ca e ok toata chestia asta cu inselatul.

nu as insela. nu de frica, ci din iubire si respect pt. omul de alaturi. daca as lua-o razna subit si mi-ar trasni prin creier sa o iau pe alte carari, m-as gandi la ce ar simti el. mie inselatul din capriciu sau curiozitate mi se pare o prostie, iar daca te indragostesti de altcineva mai poti vorbi de inselat?

asta e defapt vechea discutie despre monogamia sexuala, monogamia sociala, istoria monogamiei, incidenta ei la specii, incidenta la homo sapiens cu ramificatii pe sexe si pe zone socio-culturale. si nu nu ar fi completa discutia daca nu s-ar face referire si la locul, rolul si statutul femeii in societate de-a lungul timpului. si cred ca tot aici ar trebui discutata si notiunea de familie si evolutia acesteia.

am vrut azi sa ma apuc de sapat la subiecul asta, dar am fost distras :)))