Si parerea mea este ca comunicarea dintre medic si pacient depinde de ambii.
Medicii in general sunt foarte ocupati, au mai multi pacienti de cat ar fi normal si din cauza aceasta nu au timpul necesar consilierii pacientilor asa cum ar trebui.
Am intalnit multi bolnavi care nu stiu rezultatul analizelor, nu stiu exact gradul bolii, habar nu au ce inseamnba grad de agresivitate a bolii. Nu le spune nimeni. Din pacate stau pe holurile spitalului sau in fata cabinetelor si intreaba pe alti bolnavi ca sa-si faca o idee despre boala. Si de aici dezastrul pentru ei. Doi bolnavi nu reactioneaza la fel la acelasi tratament. Si ei din pacate asculta tot ce aud. Unii nu inteleg de ce ei sunt tratati intr-un fel si altii in alt fel, cu alte medicamente, alte scheme de tratament.
Ce lipseste din spitale ??? cel putin din Institutul Oncologic din Cluj : psihologii.
Ei ar trebui sa faca legatura dintre medicul chirurg sau chimioterapeut si pacient. Daca ei sunt prea ocupati.
Se vorbeste in spital de practica npoua si cea veche. In cea veche medicii erau mult mai apropiati de pacienti, ii consultau si dupa operatii, ceea ce mai nou nu prea se intampla. Multe paciente spun ca nu au mai vazut chirurgul dupa inteventia chirurgicala.