Copilul - o pasare in colivie

Ajutatiorfanii...

Intr-o zi, mai devreme ori mai tarziu, vei avea si tu un copil, chiar daca acum ti se pare putin probabil. Cum iti vei creste TU copilul? Ii vei oferi pana la moartea acestui - deci si din astral - o viata fara munca, o viata in care luxul si distractiile vor fi fara sfarsit? Si din munca CUI o vei face? De unde vor veni bani?... Vei fi de acord sa il intretii pina la moartea acestuia?...

Din pacate - ori din fericire? - asa merg lucrurile: facem copii din dragoste, ii ocrotim pana devin maturi si capabili sa devina la randul lor responsabili si maturi, si sa aduca si ei pe lume copii - tot din dragoste nu din egoism - care vor fi ocrotiti pana la maturitate cand vor fi capabili sa aduca la randul lor pe lume alti copii....

Unii dintre copii nu vor insa sa creasca si sa devina maturi si responsabili. Asta nu mai e vina parintilor, ci a fapturii umane ce refuza sa isi asume si responsabilitatile cautand doar placerile si calea usoara...

Daca ai DREPTUL la opinie, deci esti o persoana cu discernamant si capacitate deplina de exercitiu, te bucuri de toate drepturile pe care ti le confera statutul de Om, atunci e un mare egoism sa nu iti accepti si responsabilitatile.

Daca vrei sa fii intretinut, declara-te fara discernamant, renunta la drepturile pe care le ai ca persoana care a implinit varsta de 18 ani, ramai un intretinut pentru toata viata, dar nici pretentia la a iti fi ascultate opiniile sa nu ai. Doar nu ai discernamant, nu?

Mda, parintii trebuie sa slugareasca pt copii toata viata, mai ai si pretentii

Le mai si reprosezi de ce nu iti ofera confort, nu ai vrea si o masina si casa si sa dormi toata ziua?

Important nu e numarul banilor ci afectiunea care mi-o poarta, faptul ca-i stiu aproape cand am nevoie de ei, nu i-as da pentru nimic in lume. Ii multumesc mamei din suflet ca m-a educat frumos, m-a crescut, mi-a transmis un bun material genetic si ca mi-a oferit si uin frate.

Nu m-a interesat niciodata ce imi lasa mostenire sau dc imi va lasa si nici nu i-am reprosat ca nu m-a tinut la facultate, dc am reusit sa o termin, ma bucur ca am avut forta sa ma descurc singura.

Cat de egoist poti fi , conteaza mai mult partea materiala decat cea sufleteasca

Da, ai dreptate, Mireluta!

In atatea si atatea postari nu am vazut nici macar un minim interes al lui AO pentru parintii sai, pentru modul in care vor imbatrini, pentru momentul in care nu vor mai putea munci... Pentru ca da, parinti imbatranesc, se imbolnavesc, si ...

1 - copilul ma distreaza, ma inveseleste

2 - am cu ce sa ma mandresc

3 - am un ajutor la batranete

4 - am un scop in viata

5 - imi da ocazia sa ma joc

6 - copilul ma iubeste

sa le luam pe rind:

1.spui ca e considerat o jucarie? inseamna ca tu denigrezi esenta unui copil.....puterea de a iubi...de a ajuta ......de a nu judeca...de a fi in centrul atentiei

2.spui ca e egoism? denigrezi esenta unui om... puterea de a fi depasit ca parinte.....

3.am un ajutor la batrinete? denigrezi bunavointa si intelegerea unui om.....

4.spui ca e egoism? denigrezi capacitatea unui om de a face lucruri marete......

5.spui ca sunt refulari parintesti? denigrezi bucuria si fericirea de a trai.....

6.denigrezi iubirea insasi...... aducind-o la stadiul de corp .....

tu vorbesti sau vorbeste altcineva prin tine?

multa iubire

zina apelor a scris:

Pana intr-un punct sint de acord. Pe perioada copilariei, chiar si a adolescentei, copilul trebuie sa fie copil, sa se bucure de varsta sa cu ceea ce presupune ea, si in nici un caz sa munceasca, ori sa simta ca duce o viata nesigura, sa fie nevoit sa renunte la scoala pentru a munci cu ziua, sa nu aiba suficienta mancare si sa ajunga sa aiba probleme de sanatate. Spun asta pentru ca am vazut ieri la televizor un astfel de caz. Trei copii crescuti din resturile de la cantina minerilor, obligati sa renunte la scoala pentru a munci cu ziua pentru o farfurie de mancare, si aia putina. Una dintre fete are acum picioarele strambe, nu poate umbla decat in carje, are nevoie de doua operatii, si, fireste, nu are 400 de euro.De la lipsa de calciu, nu pentru ca asa s-a nascut! Unii parinti ar trebui decazuti din drepturile parintesti. Tatal a disparut din peisaj de patru ani! Sora mai mare are 19 ani si a renuntat la scoala la 14 ani, pentru a isi intretine si creste fratii! Da, in privinta lor ai perfecta dreptate.

In cazul celor care cresc in puf si au pretentia ca si la 20 de ani sa fie intretinuti, nu ai dreptate. Aia sint deja paraziti. Si de obicei ajung si rau, am cunoscut un caz tragic. Copilul unui judecator care a fost ucis, se presupune pentru ca era implicat in trafic cu droguri. De prea mult bine nu stia cu ce sa isi mai umble viata.

Cred ca pe la mijloc e calea cea buna, copiii trebuie crescuti cu blandete dar si cu asprime cand e cazul, cu indestulare dar si cu cumpatare, sa nu fie stresati dar nici lasati sa vegeteze.... Sa li se urmareasca inclinatiile si sa fie indrumati sa isi urmeze talentele. Cei cu vocatie de paraziti trebuie scuturati LA TIMP, inainte de a isi rata viata.

imi place cum te exprimi, insa daca am inteles bine ideea ca omul TREBUIE sa munceasca, ca asta e scopul lui pe lume, nu vreau sa dau ca raspuns decat ca oamenii n-ar trebui sa fie niste animale de casa al caror scop in viata este sa serveasca pe altii, asa cum este in prezent situatia

Ray of light a scris:

Si atunci copilul cu ce se va mai mandri in viata? Cu ce au obtinut parintii lui pentru el? Nu cumva ar trebui sa fie mandru de ce obtine prin munca proprie?

In cazul asta parintii ar fi vinovati nu ca l-au facut, ci ca nu au stiu sa il pregateasca sa fie un om puternic si stapan pe propriul destin si care sa stie cum sa obtina ce vrea de la viata.

copilul nu are nevoie de obligatia de a munci pentru a se mandri in viata, el poate

1 - sa munceasca de placere, numai daca doreste

2 - sa se afirme ca scriitor, poet, muzician, pictor etc.

3 - sa faca acte caritabile, sa construiasca centre pentru ajutorarea copiilor si adultilor cu probleme etc.

munca din obligatie nu este singurul mod in care un om se poate mandri ca a realizat ceva, insa este singurul mod degradant in care poate face asta

ajutatiorfanii a scris:

imi place cum te exprimi, insa daca am inteles bine ideea ca omul TREBUIE sa munceasca, ca asta e scopul lui pe lume, nu vreau sa dau ca raspuns decat ca oamenii n-ar trebui sa fie niste animale de casa al caror scop in viata este sa serveasca pe altii, asa cum este in prezent situatia

Nu scopul omului in lume nu este sa munceasca. Chiar nu e acesta. Eu in acest moment nu muncesc, dar imi doresc sa o fac. Pot fi intretinuta, dar nu ma simt eu insami. Pot mult mai mult de atat.

lauraven a scris:

Sa fi sanatos si la vara cald, ca pe mine ma lasa rece aberatiile tale.

felicitari, si la fel de rece o sa te lase si suferinta, deceptiile, problemele copilului tau

in fond, dorinta ta e satisfacuta, ai copil, ai cele 6 bucurii enumerate de mine, ce-ti mai trebuie? la ce ti-ar pasa ce inseamna viata pentru copil cand tu te simti asa bine? si atunci cum as putea sa ma astept sa-ti pese ce zic eu?

ajutatiorfanii a scris:

imi place cum te exprimi, insa daca am inteles bine ideea ca omul TREBUIE sa munceasca, ca asta e scopul lui pe lume, nu vreau sa dau ca raspuns decat ca oamenii n-ar trebui sa fie niste animale de casa al caror scop in viata este sa serveasca pe altii, asa cum este in prezent situatia

copilul nu are nevoie de obligatia de a munci pentru a se mandri in viata, el poate

1 - sa munceasca de placere, numai daca doreste

2 - sa se afirme ca scriitor, poet, muzician, pictor etc.

3 - sa faca acte caritabile, sa construiasca centre pentru ajutorarea copiilor si adultilor cu probleme etc.

munca din obligatie nu este singurul mod in care un om se poate mandri ca a realizat ceva, insa este singurul mod degradant in care poate face asta

Sint de acord cu punctul 2. Poate ca tu iti doreai o alta munca decat cea pe care o faci, poate ca nu ti-ai gasit calea, de aceea te simti nefericit. Daca ai un talent, nu il irosi, crede in tine, si transforma-l in scopul vietii tale....

dann_reg a scris:

Sa stii ca nu te obliga nimeni sa muncesti acolo unde te simti sclav, dar prin faptul ca nu realizezi treaba asta probabil ca ai ceva deficiente in gandire. Daca faci ceva ce ti se spune sa faci nu inseamna ca esti sclav , daca toti ar face ce le-ar trece prin cap ( si la multi ori nu le trece nimic , ori le trec tampenii) te-ai mai plimba cu bomba.

Spune-mi si mie, tu ai adopta un copil din orfelinat si sa muncesti ca un ,,sclav" sa-i fie lui bine si sa se plimbe sa vada lumea? Eu sincer ma-ndoiesc, pentru ca tie ti-e lene sa muncesti pentru tine si nu glumesc cand spun lene. Ai o gandire tipica de lenes. Pentru cei ca voi este un vers de la trupa Parazitii....

orice munca ai face din obligatie este o sclavie, pentru ca trebuie s-o faci, n-ai nimic de ales, faci tot ce ti se cere, cand, unde, cum ti se cere, esti un sclav care executa ordine

daca e sa fac un copil, inseamna ca accept responsabilitatea asta, si voi munci eu ca un sclav sa-i ofer o viata fara griji, nu voi face ca majoritatea oamenilor, care il cresc pana nu mai e amuzant, pe la 20 de ani adica, si apoi un sut in fund sa se descurce singur cum o putea

eu am adoptat un copil, si sper sa conving oamenii sa faca si ei acest gest frumos

vorbesti prostii, eu n-am spus niciodata ca mi-e lene sa muncesc, ci ca nu sunt de acord cu obligatia de a munci pentru supravietuire, obligatie pe care o am din cauza parintilor care m-au facut sa se simta ei mai bine...