Nu contest.
Nu stiu ce varsta ai dar eu imi doream s-o tai de acasa de la 9 ani. Iti dai seama ca pana la 27 mi-am mancat si ultimul strop de smerenie. Motiv pt care am cautat solutii. Imi era clar ca bani de casa nu voi avea. La 23 de ani imi era clar ca tre' sa castig mult sa stau in chirie. Singura. Dar am gasit alte solutii - cu colegele pe la camin, uneori. La o prietena care avea nevoie de ajutor la invatatura, la bunici, in vacante cu cortul pe munte toata vara cu banii castigati pe referate. Era o solutie de tranzit. Cautam solutia definitiva si nici prin cap nu-mi trecea ca va fi nevoie de doi pt a o gasi - altfel eram si acum sub un acoperis gaurit. Una e sa n-ai o casa si alta e sa ai una care iti mananca si putinii bani pt reparatii de carpeala (ca de mai bine n-ai). Ce vreau sa-ti spun este ca daca macar incerci sa-ti folosesti cat mai bine abilitatile profesioanle poate ai sansa sa ti le vinzi foarte bine.
Doi. Daca nu reusesti totusi sa obtii o casa trebuie sa :
a. accepti situatia
b. sa te straduiesti sa schimbi situatia fara sa urasti situatia ce se cere schimbata
c. sa ai rabdare pana se schimba cinjunctura, altfel -> n-ai nici casa, nici liniste, nici multumire de sine => iti otravesti viata, ii invidiezi pe altii care au (ntz, ntz, foarte urat)
d. te focusezi pe solutii - tre sa castig atat, asta inseamna ca ce stiu sa fie platit atat, sa acumulez mai multe informatii, sa caut acolo unde trebuie pt a fi platit cat am nevoie
e. obligatoriu iti faci cat mai placuta existenta asa cum se prezinta la momentul curent ca sa nu te duci cu capul - daca o zi mai trebuie sa stai intr-un loc impropriu trebuie sa incerci sa te simti bine dar continuand sa cauti si sa speri cu incredere deplina in tine, ceva mai potrivit cu ceea ce vrei tu (si nu ceva care sa te scoata din mizeria in care crezi ca esti - adica privesti in fata si mergi cu fata spre posibilitatea din viitor si nu cu spatele, incercand sa eviti sau sa fugi de un dezastru material).
