Teatrul si trairile interioare

Vi s-a intamplat vreodata, mergand la o piesa de teatru, sa simtiti ca sunteti pusi fata in fata cu proprii demoni?

nightwish a scris:

Vi s-a intamplat vreodata, mergand la o piesa de teatru, sa simtiti ca sunteti pusi fata in fata cu proprii demoni?

Da,de multe ori,mai ales atunci cand piesa este o drama,cand tu ai o stare "speciala",cand esti la o rascruce.....

"De azi numai lupt",de ce? Ai invins si numai este nevoie sa lupti?Esti atat de dezamagita incat te resemnezi , numai ai forta si vointa l de-a lupta?!

Trairi interioare la teatru....

Da, nu o data am avut....Dar au fost mai degraba ca o confirmare sau o intarire a diferitelor mele idei, intrebari fundamentale. Indiferent daca eram sau nu de acord cu ce transmitea un spectacol pe care eu il percepeam ca a fi bun. Si asta ma ducea spre o stare de multumire, uneori de fericire, imi crea comfort in timpul spectacolului si de cele mai multe ori, ma simteam mai - eu. Cred ca un spectacol care se pliaza pe caracterul si gusturile tale sau unul care te atinge intr-un mod sau altul, te face sa fii mai castigat. Teatrul incearca sa ofere raspunsuri. Iar faptul ca te-ai regasit intr-un spectacol iti poate da incredere in tine.

Incearca sa mergi de mai multe ori la un spectacol care ti-a placut, e interesant de trait experienta. O sa observi cu certitudine o schimbare. Te va afecta sau convinge si mai mult, adesea se intampla asta. E interesant sa vezi ca il poti percepe total diferit. Asta spune multe despre psihologia umana.

Plasandu-ma pe o pozitie pur subiectiva, pot afirma ca insusi scopul teatrului e acela de a trezi in spectator "trairi interioare"(fie ele senzatii de revolta sau de empatie puternica vis-s vis de subiectul spectacolului, fie senzatii straine de subiectul dramei si care vin din elemente ce tin de viziunea regizorala - scenografie, muzica - ). Teoretic , ultimele amintite ar trebui sa functiuneze ca simple elemente ale unui tot: "trairea majora" indusa de spectacol. Acum, nu fiecarui spectacol ii reuseste. Ba mai mult, tinand cont de popularitatea scazuta de care se bucura teatrul printre formele spectaculare, as zice ca reuseste in extrem de putine cazuri . Explicatiile ar putea fii: "diversitatea de gusturi" si sensibilitati, conditia teatrului, deopotriva opera de arta si spectacol, ceea ce-l obliga pe creatorul sau sa tina seama si de rigorile artei dar si de gusturile si optiunile publicului; instrainarea creatorului de teatru de contextul lui social, care-l pune in situatia de a nu-si mai putea comunica publicului mesajul; nu in ultimul rad "IMPOSTURA", dorinta unor regizori de a fii considerati ARTISTI cu orice pret, ii determina sa opereze pe codurile teatrale, fie suprasemantizand fie incurcand mai multe coduri in mod intentionat - desi in acest caz nu se intentionaza trezirea vreunei "trairi" in spectator, ci doar inducerea acestuia a unei stari de confuzie cel mai ades, gratuite(uneori echivocul, e pe deplin justificat - dar discutia s-ar lungi prea mult)

In fine... Concluzionand: asta trebuie teatrul sa faca pentru spectator: sa-l faca sa se bucure, sa il deprime, sa ii trezeasca o stare de angoasa, sa ii trezeasca miticul "catharssis", la o adica... sa il dezguste (NU PRIN SPECTACOL, ci cu privire la un aspect al subiectului prezentat; ca in exemplele: "societatea e dezgustatoare", "ceea ce eu fac in mod uzual e dezgustor"), SA IL FACA SA TRAIASCA CEVA INTENTS!

Si ... da, mi s-a intamplat si asta este ceea ce caut la teatru

Nu la teatru, ci acasa, privind o piesa de teatru la tv sau citind o piesa de teatru. Unele dintre acestea raspuneau la unele intrebari pe care mi le puneam... Acasa, pentru ca de ceva vreme nu am mai fost pe la teatru...

nightwish a scris:

Vi s-a intamplat vreodata, mergand la o piesa de teatru, sa simtiti ca sunteti pusi fata in fata cu proprii demoni?

sau cu proprii ingeri...

XXI a scris:

sau cu proprii ingeri...

sa inteleg ca ai contact cu propriii demoni si ii cunosti?????

Sau e o intrebare retorica, vis-a-vis de calitatea teatrului?

ma gandeam ca fiecare recunoaste in cei din jur ceea ce e. mie mi s-au parut dintotdeauna ( tot la 4 am fost ) niste surse de inspiratie. am analizat de fiecare data din mai multe puncte de vedere calitatea piesei si talentul actorilor si am ajuns la concluzia ca am ceea ce este necesar pentru a fi unul (bineinteles, n-au scapat astrogramele si numerogramele ).

deci piesele pe care le-am vazut, mai ales ultima, mi-au revelat niste adevaruri care stateau de mult ascunse... in interiorul meu...

XXI a scris:

ma gandeam ca fiecare recunoaste in cei din jur ceea ce e. mie mi s-au parut dintotdeauna ( tot la 4 am fost ) niste surse de inspiratie. am analizat de fiecare data din mai multe puncte de vedere calitatea piesei si talentul actorilor si am ajuns la concluzia ca am ceea ce este necesar pentru a fi unul (bineinteles, n-au scapat astrogramele si numerogramele ).

deci piesele pe care le-am vazut, mai ales ultima, mi-au revelat niste adevaruri care stateau de mult ascunse... in interiorul meu...

interesant, ai vrea sa scrii mai mult si mai concret>?

nightwish a scris:

Vi s-a intamplat vreodata, mergand la o piesa de teatru, sa simtiti ca sunteti pusi fata in fata cu proprii demoni?

da..si mereu m-am regasit in personajul negativ..o explozie de entimente te acopera atunci cand esti pus fata in fata cu proprii demoni..hmm..si de fapt totul tine de 'clipa' , caci 'motivul' il traim toti mai devreme sau mai tarziu...da..culmea ironiei : desi ne deosebim atat de mult, totodata ne asemanam atat de tare..aceleasi tiplologii de oameni, aceleasi chinuri trupesti, aceleasi inrebari de existenta..aceleasi dezamagiri..hmm..aceeasi nebuna si necutatoare conditie umana,,

O da..m-am confruntat cu multi demoni, cu mine mai ales, pana si la teatru..