El cu multe scoli, ea cu nici o scoala

Am avut in timpul liceului un iubit care nu avea studii si nici nu promitea sa faca.

Se comporta exemplar, era sensibil, respectuos si atent. Avea niste ochi albastri superbi.

Cand a aflat maica-mea, am crezut ca face infarct. Ascunsesem relatia atat cat am putut, insa a aflat. Tot ea a fost cea care a distrus relatia.

Peste ani l-am intalnit la o nunta si am constatat ca se descurcase in viata mult mai bine decat mine, cu toate studiile mele.

conteaza inteligenta

Conteaza inteligenta + norocul. Norocul ca sa nimeresti in circumstante bune, iar inteligenta ca sa profiti de ele la maxim.

Am crescut avand impresia ca numarul anilor de scoala si rezultatele finale sunt ca niste etichete. Am aflat pe parcurs ca nu e asa deloc.

E destula lume care nu se adapteaza in scoala, nu din lipsa de inteligenta ci din prea multa, sau din dorinta de a gandi independent.

In Romania inca nu e de groaza (inca) dpdv al corectitudinii politice insa in tari ca UK, deseori nu ai voie sa ai o opinie diferita de a profesorului, mai ales in ceea ce priveste problemele sociale, trebuie sa adopti varianta ''de stat'', chiar daca in mod ipocrit. Acolo poti termina scoala cel mai devreme la 16 ani. Cunosc un baiat foarte inteligent si cu toate calitatile, care a ales sa plece imediat ce s-a puput pentru ca nu putea suporta sa i se dicteze cum sa gandeasca. Cand ai niste mici dictatori la catedra, care nu iti permit un minimum de originalitate, trebuie sa fie un chin.

Nivelul intelectual intr-o relatie trebuie sa fie cat se poate de apropiat (zic eu) daca e o relatie care nu se bazeaza doar pe aspectele fizice (sex) si practice (bunuri comune, planuri financiare comune, excursii etc). Un cuplu care pune pret pe conversatie si pe evolutia intelectuala nu se poate intelege daca nivelul intelectual difera mult, pentru ca ideile unuia nu sunt percepute corect de celalalt si intervine frustrarea si pe termen lung desconsiderarea, presupun. E bine ca doi oameni sa poata tina pasul unul cu celalalt.