cine spune ca iubirea ramane la fel tot restu' vietii nu stie ce spune...in primul rand niciunul din parteneri nu iubeste la fel intr'un anume moment al vietii...si da, intervine ceva asemanator cu obisnuinta si aici sunt o mie de factori care mentin cuplurile respective: asumarea responsabilitatilor, unul sau mai multi copii, frica de singuratate si multe altele.
Dragoste sau obisnuinta
Început de geo3029, Lun 29 ian 2007 · 62 răspunsuri · 23.446 vizualizări · închis
Relatiile evolueaza in timp, si sentimentele celor implicati la fel. Se sedimenteaza, se mai "potolesc" ... de putine ori flacara aceea de la inceput se pastreaza tot restul vietii. Ajungi sa te obisnuiesti cu persoana de langa tine, asta nu inseamna ca nu o mai iubesti. Doar ca ... iubesti altfel.
Intr-o anumita masura ramanem analfabeti in domeniul iubirii,in timp sentimentele sufera transformari Multe deceptii provin din confuzia intre ce era in momentul intalnirii ,ai primilor ani si ceea ce se petrece in derularea si consolidarea relatiei.
Exista relatii fosilizate care supravietuiesc obisnuintei si raman ani la un stadiu de minima comunicare dar nu asta e regula sunt relatii in care dragostea supravietuieste si ramane vie ca niste puncte de sprijin ,ca oaze de liniste interioara .
" SA IUBESTI SI DUPA 20 DE ANI CA IN PRIMA ZI MI SE PARE IDEALUL STAGNARII." 
ingrid, depinde de evolutia fiecarei relatii si de asteptarile pe care le are fiecare....ce spui tu e ideal, dar nu prea am intanit cazuri...toti facem compromisuri mai mari sau mai mici...iar iubire asa ca la inceput poate doar in filme....
Editat Mie 31 ian 2007 18:59
Eu am vazut o situatie in care cei doi (el la 48 de ani, ea pe aproape de cel ca varsta cu multi ani de casnicie) erau si sunt de fapt legati nu de copii, dar de simplul fapt ca le este frica de singuratate in propria casa. El inseala, ea stie dar raman impreuna pentru a convietui si atat. Urat, eu nu as putea dar uite ca se poate si probabil sunt multe astfel de cazuri in care dragostea nu este dar obisnuinta de a avea mereu pe cineva langa tine, de a te sfatui, obisnuinta ca in anumite momente sa iti ridice cineva moralul...toate astea duc la o astfel de relatie.
pasa11,sunt departe de a idealiza o relatie ,am ceva experienta de viata si ...da tocmai asta spuneam ca totul in jurul nostru se schimba la fel si sentimentele ,acea iubire mistuitoare de la inceput se transforma in respect ,intelegere pt tine si cel de langa tine asta implica deasemeni si compromisurile de care vorbesti tu
De ce toata lumea vorbeste de o diminuare a iubirii odata cu trecerea timpului,de o transformare a ei in respect si intelegere si nimeni nu vorbeste de o crestere a iubirii,de o intensitate mai mare decat la inceput?Pai respect si intelegere exista si la inceput.Respectul si intelegerea sunt incluse in iubire.Am vazut ca o data cu trecerea timului ramane doar respectul si intelegerea.Dar dragostea unde e??
Se transforma.
nightwish a scris:Se transforma.
da, se transforma, insa nu dispare, cum spun unii. 
Anca/Maria a scris:da, se transforma, insa nu dispare, cum spun unii.
Asa este. Dar mai e o chestie.. dupa parerea mea, obisnuita intr-un cuplu, nu este ceva atat de rau pe cat e prezentata aici. Dincolo de sentimente si dorintele nascute din ele, te obisnuiesti fizic cu prezentei ei/lui langa tine, sa te trezesti in fiecare dimineata alaturi, sa fie acolo.
Cred ca ar trebui sa se faca o diferentiere intre obisnuinta asta (daca vreti, dependenta) si rutina ce intervine la un moment dat.