..am renuntat de ceva timp la a mai cauta "fluturi de dragul fluturilor";tot ceea ce am scris apartinea celei care a fost si celei care prin incercarea de a se schimba,s-a schimbat...nu cred ca dragostea adevarata poate muri..e mult mai probabil ca aceasta sa "sufere"o transformare,dar de murit nu moare-dragostea adevarata?exista o dragoste adevarata si una falsa?exista ceva ce se poate confunda cu dragostea adevarata si anume pasiunea..aceea poate muri,asa cum "moare"un foc de paie mult prea intetit/intens;in momentul in care treci mult prea usor si dai uitarii mult prea repede ceea ce credeai a fi fost dragoste adevarata ...e improbabil sa fi fost ceea ce ai crezut(sperat)..
Cred ca mai exista ceva ce ar putea constitui un factor de "indragosteala"...reciprocitatea ;uneori e suficient ca acea persoana sa iti raspunda subtil ..o voce tremurata sau un gest stangaci il consideri a fi un semn ca poti continua in acest joc ciudat "de-a v-ati ascunselea"..si continui sa te afunzi in perina ta plina de vise;nu stiu daca nu te-ai resemna linistit cu un "n-a fost sa fie!asta e!"..in cazul in care respectivul(a) te-ar trata cu indiferenta si raceala...dar poate ca si acest "tratament"l-ai lua ca pe un semn de aparenta inabordabilitate.
Poate am fost oarecum off-topic si imi cer scuze..raspunsul meu e rezultatul unor "intamplari "recente iar "alternativele"le-am gasit de ceva timp..si nu sunt deloc utopice:fetita si sotul meu caruia sper sa ii pot demonstra "inzestrarea"mea de a gasi mereu noi si noi aspecte demne de admirat in ceea ce se numeste "iubire"
off-topic...poate ca nu viata traita ca si cum nu s-ar sfarsi niciodata indeamna la savarsirea unor abuzuri,excese,imoralitati,etc..in fond si la urma urmei,cu totii suntem constienti de temporalitatea ei..poate ii aminam sfarsitul ,poate il ignoram,dar suntem constienti de el...eu cred ca "vina"apartine unei lipse a credintei intr-o "viata"post-viata..oricum ar fi perceputa (nu ma refer la credinta habotnica intr-un Rai,asa cum e prezentat in pliantele "turnul de veche" sau ceva similar..)...pur si simplu e de neconceput sa nu iti poti construi niste principii morale ,etice -care sa te ghideze in viata-avind constiinta ca ,candva ,iti vor fi judecate si "puricate"actiunile si faptele si ca exista posibilitatea de a trai o eternitate intr-un spirit impacat si senin sau...purgatoriul sufletelor;my opinion..nu neaparat una justa


