lupini a scris:Da menssana , tu nu ai adevarul , tu detii minciuna !!!
Satana ti-a intunecat mintea menssana. Deja faci spume si te dai de ceasul mortii ca nu poti sa ma convingi sa fiu satanist ca si tine ! 
zau?
si de ce zici asta?
pt ca ti-am oferit niste lucruri pe care nu esti capabil sa l-e accepti?
sau pt ca iti este teama sa raspunzi la intrebarile mele in clar?
il servo a scris:Mesana, scanteia la care ma refeream eu era doar un exemplu prin care noi putem sa ne facem o ideie despre vesnicie. Este imposibil pt un muritor sa-si imagineze vesnicia, si atunci e nevoie sa apelam la comparatiile aproape ineficiente, dar unicile care le avem la indemana. Un alt mod prin care i-mi place mie sa ma gandesc la lungimea vesniciei este exemplul cu porumbelul: "daca un porumbel vine odata la o mie de ani sa ia un plisc de apa dintr-un ocean, cand se goleste oceanul inseamna ca a trecut o secunda din vesnicie".
Dar ca sa revin la exemplul tau cu scanteia, sa stii ca defapt asta este ceea ce s-a intamplat cu gandul de mandrie a lui Lucifer. El a vazut cat este de puternic si frumos, si in inima sa s-a mandrit cu capacitatile sale in loc sa laude pe Dumnezeu pt ele. Asadar urmatorul gand pacatos a fost cu semnul intrebarii, si anume: "daca sunt asa de mare si frumos, de ce nu mi s-ar inchina si mie ingerii, asa cum fac cu Dumnezeu?..... Si de acolo a pornit totul. Practic scanteia a pornit de la un gand semivinovat, dar agravat prin insistenta persoanei de al dezvolta.
"Norocul" insa face ca Dumnezeu nu a creat pe Lucifer chiar atat de puternic incat sa-L poata invinge pe El insusi. Asa ca scanteia provoaca incendiul doar de marimea necesara lui Dumnezeu pt a convinge unde duce pacatul. Cand incendiul a ajuns la o anumita extindere Dumnezeu a intervenit, si asa va face si in cazul pamantenilor.
Se pare ca Dumnezeu lungeste timpul de Har (bunatate) din cauza ca mai sunt inca persoane care se vor naste cu posibilitatea de a fi convinse sa-L accepte pe El; dar cand rautatea lumii, afectiunea pacatului va fi atat de mare incat nimeni nu va mai fi interesat de Dumnezeu, El va interveni si cei neascultatori vor fi distrusi, iar cei conservati pt viata vesnica vor incepe in sfarsit sa traiasca, fiind inviati.
Un om cu sufletul flendurit de durerea pierderii, mortii fiului sau, il intreaba disperat si desnadajduit pe pastorul sau: "Spune-mi pastoere, daca Dumnezeu exista cu adevarat, unde era in momentul cand fiul meu murea?", la care pastorul ii raspunde "Dumnezeu era in acelasi loc in care se afla si cand Fiul Sau murea".
Asadar Messana, eu cred ca Dumnezeu prin viata, suferintele si moartea unicului Sau Fiu, a demonstrat cat de mult ne iubeste, DAR SI CAT DE DECIS ESTE IN A EXTERMINA PACATUL. Trebuie doar sa avem rabdare.
te citez "Mesana, scanteia la care ma refeream eu era doar un exemplu prin care noi putem sa ne facem o ideie despre vesnicie. Este imposibil pt un muritor sa-si imagineze vesnicia, si atunci e nevoie sa apelam la comparatiile aproape ineficiente, dar unicile care le avem la indemana. Un alt mod prin care i-mi place mie sa ma gandesc la lungimea vesniciei este exemplul cu porumbelul: "daca un porumbel vine odata la o mie de ani sa ia un plisc de apa dintr-un ocean, cand se goleste oceanul inseamna ca a trecut o secunda din vesnicie"
---toate bune si frumoase...deci aici esti de acord cu mine....inconmesurabil,indefinit si etern....si ca habar nu avem pe ce lume traim.
te citez :
"Dar ca sa revin la exemplul tau cu scanteia, sa stii ca defapt asta este ceea ce s-a intamplat cu gandul de mandrie a lui Lucifer. El a vazut cat este de puternic si frumos, si in inima sa s-a mandrit cu capacitatile sale in loc sa laude pe Dumnezeu pt ele. Asadar urmatorul gand pacatos a fost cu semnul intrebarii, si anume: "daca sunt asa de mare si frumos, de ce nu mi s-ar inchina si mie ingerii, asa cum fac cu Dumnezeu?..... Si de acolo a pornit totul. Practic scanteia a pornit de la un gand semivinovat, dar agravat prin insistenta persoanei de al dezvolta.
"Norocul" insa face ca Dumnezeu nu a creat pe Lucifer chiar atat de puternic incat sa-L poata invinge pe El insusi. Asa ca scanteia provoaca incendiul doar de marimea necesara lui Dumnezeu pt a convinge unde duce pacatul. Cand incendiul a ajuns la o anumita extindere Dumnezeu a intervenit, si asa va face si in cazul pamantenilor.
Se pare ca Dumnezeu lungeste timpul de Har (bunatate) din cauza ca mai sunt inca persoane care se vor naste cu posibilitatea de a fi convinse sa-L accepte pe El; dar cand rautatea lumii, afectiunea pacatului va fi atat de mare incat nimeni nu va mai fi interesat de Dumnezeu, El va interveni si cei neascultatori vor fi distrusi, iar cei conservati pt viata vesnica vor incepe in sfarsit sa traiasca, fiind inviati. "
da bun ne-am lamurit cu satana si cu planul lui dumnezeu oarecum dar nu asta doream de la tine... ramane aceea problema pe care ti-am ridicat-o pornind de la propria ta idee,ai zis ca dumnezeu e nevoit sa respecte calea si vointa omului adica daca vrea sa faca rau nu il poate oprii invers daca vrea sa faca bine.
dar ce se intampla cand decizia unui om care vrea sa moara il ucide si pe unul care vrea sa traiasca?
ce se intampla in cazul unui conflict de interese,cum va putea respecta dumnezeu decizia amandorura?
te citez :
"Un om cu sufletul flendurit de durerea pierderii, mortii fiului sau, il intreaba disperat si desnadajduit pe pastorul sau: "Spune-mi pastoere, daca Dumnezeu exista cu adevarat, unde era in momentul cand fiul meu murea?", la care pastorul ii raspunde "Dumnezeu era in acelasi loc in care se afla si cand Fiul Sau murea".
Asadar Messana, eu cred ca Dumnezeu prin viata, suferintele si moartea unicului Sau Fiu, a demonstrat cat de mult ne iubeste, DAR SI CAT DE DECIS ESTE IN A EXTERMINA PACATUL. Trebuie doar sa avem rabdare."
ma declar impresionat de faptul ca ai reusit sa iti folosesti propriile argumente in apararea cauzei tale spre deosebire de altii...wow!
asa mai zic si eu ....bravo
il servo a scris:Mesana, scanteia la care ma refeream eu era doar un exemplu prin care noi putem sa ne facem o ideie despre vesnicie. Este imposibil pt un muritor sa-si imagineze vesnicia, si atunci e nevoie sa apelam la comparatiile aproape ineficiente, dar unicile care le avem la indemana. Un alt mod prin care i-mi place mie sa ma gandesc la lungimea vesniciei este exemplul cu porumbelul: "daca un porumbel vine odata la o mie de ani sa ia un plisc de apa dintr-un ocean, cand se goleste oceanul inseamna ca a trecut o secunda din vesnicie".
Dar ca sa revin la exemplul tau cu scanteia, sa stii ca defapt asta este ceea ce s-a intamplat cu gandul de mandrie a lui Lucifer. El a vazut cat este de puternic si frumos, si in inima sa s-a mandrit cu capacitatile sale in loc sa laude pe Dumnezeu pt ele. Asadar urmatorul gand pacatos a fost cu semnul intrebarii, si anume: "daca sunt asa de mare si frumos, de ce nu mi s-ar inchina si mie ingerii, asa cum fac cu Dumnezeu?..... Si de acolo a pornit totul. Practic scanteia a pornit de la un gand semivinovat, dar agravat prin insistenta persoanei de al dezvolta.
"Norocul" insa face ca Dumnezeu nu a creat pe Lucifer chiar atat de puternic incat sa-L poata invinge pe El insusi. Asa ca scanteia provoaca incendiul doar de marimea necesara lui Dumnezeu pt a convinge unde duce pacatul. Cand incendiul a ajuns la o anumita extindere Dumnezeu a intervenit, si asa va face si in cazul pamantenilor.
Se pare ca Dumnezeu lungeste timpul de Har (bunatate) din cauza ca mai sunt inca persoane care se vor naste cu posibilitatea de a fi convinse sa-L accepte pe El; dar cand rautatea lumii, afectiunea pacatului va fi atat de mare incat nimeni nu va mai fi interesat de Dumnezeu, El va interveni si cei neascultatori vor fi distrusi, iar cei conservati pt viata vesnica vor incepe in sfarsit sa traiasca, fiind inviati.
Un om cu sufletul flendurit de durerea pierderii, mortii fiului sau, il intreaba disperat si desnadajduit pe pastorul sau: "Spune-mi pastoere, daca Dumnezeu exista cu adevarat, unde era in momentul cand fiul meu murea?", la care pastorul ii raspunde "Dumnezeu era in acelasi loc in care se afla si cand Fiul Sau murea".
Asadar Messana, eu cred ca Dumnezeu prin viata, suferintele si moartea unicului Sau Fiu, a demonstrat cat de mult ne iubeste, DAR SI CAT DE DECIS ESTE IN A EXTERMINA PACATUL. Trebuie doar sa avem rabdare.
te citez "Mesana, scanteia la care ma refeream eu era doar un exemplu prin care noi putem sa ne facem o ideie despre vesnicie. Este imposibil pt un muritor sa-si imagineze vesnicia, si atunci e nevoie sa apelam la comparatiile aproape ineficiente, dar unicile care le avem la indemana. Un alt mod prin care i-mi place mie sa ma gandesc la lungimea vesniciei este exemplul cu porumbelul: "daca un porumbel vine odata la o mie de ani sa ia un plisc de apa dintr-un ocean, cand se goleste oceanul inseamna ca a trecut o secunda din vesnicie"
---toate bune si frumoase...deci aici esti de acord cu mine....inconmesurabil,indefinit si etern....si ca habar nu avem pe ce lume traim.
te citez :
"Dar ca sa revin la exemplul tau cu scanteia, sa stii ca defapt asta este ceea ce s-a intamplat cu gandul de mandrie a lui Lucifer. El a vazut cat este de puternic si frumos, si in inima sa s-a mandrit cu capacitatile sale in loc sa laude pe Dumnezeu pt ele. Asadar urmatorul gand pacatos a fost cu semnul intrebarii, si anume: "daca sunt asa de mare si frumos, de ce nu mi s-ar inchina si mie ingerii, asa cum fac cu Dumnezeu?..... Si de acolo a pornit totul. Practic scanteia a pornit de la un gand semivinovat, dar agravat prin insistenta persoanei de al dezvolta.
"Norocul" insa face ca Dumnezeu nu a creat pe Lucifer chiar atat de puternic incat sa-L poata invinge pe El insusi. Asa ca scanteia provoaca incendiul doar de marimea necesara lui Dumnezeu pt a convinge unde duce pacatul. Cand incendiul a ajuns la o anumita extindere Dumnezeu a intervenit, si asa va face si in cazul pamantenilor.
Se pare ca Dumnezeu lungeste timpul de Har (bunatate) din cauza ca mai sunt inca persoane care se vor naste cu posibilitatea de a fi convinse sa-L accepte pe El; dar cand rautatea lumii, afectiunea pacatului va fi atat de mare incat nimeni nu va mai fi interesat de Dumnezeu, El va interveni si cei neascultatori vor fi distrusi, iar cei conservati pt viata vesnica vor incepe in sfarsit sa traiasca, fiind inviati. "
da bun ne-am lamurit cu satana si cu planul lui dumnezeu oarecum dar nu asta doream de la tine... ramane aceea problema pe care ti-am ridicat-o pornind de la propria ta idee,ai zis ca dumnezeu e nevoit sa respecte calea si vointa omului adica daca vrea sa faca rau nu il poate oprii invers daca vrea sa faca bine.
dar ce se intampla cand decizia unui om care vrea sa moara il ucide si pe unul care vrea sa traiasca?
ce se intampla in cazul unui conflict de interese,cum va putea respecta dumnezeu decizia amandorura?
te citez :
"Un om cu sufletul flendurit de durerea pierderii, mortii fiului sau, il intreaba disperat si desnadajduit pe pastorul sau: "Spune-mi pastoere, daca Dumnezeu exista cu adevarat, unde era in momentul cand fiul meu murea?", la care pastorul ii raspunde "Dumnezeu era in acelasi loc in care se afla si cand Fiul Sau murea".."
ma declar impresionat de faptul ca ai reusit sa iti folosesti propriile argumente in apararea cauzei tale spre deosebire de altii...wow!
asa mai zic si eu ....bravo
DarkBringer a scris:lol mai degrama si-a aratat caracterul de tradator. Voi chiar nu ganditi putin logic sau macar intuitiv? Un pacat sau sa arati cuiva ca il iubesti nu o faci niciodata prin violenta. Violenta nu e nici macar pentru animale, este pentru sub-specii asa cum sunt multi oameni. Un zeu nu isi trimite fiul in mijlocul unor oameni primitivi al caror suprem argument este bata. Daca d-zeu si-a trmis fiul ca suprem act de credinta atunci inseamna ca este mai mult decat limitat si ca nu merita statutul de zeu.
P.S "Dusmanul iubeste tradarea dar dispretuieste tradatorul"
asa este una din cele mai mari hibe a crestinismului e faptul ca dragostea merge pe aceeasi linie cu violenta si anihilarea totala atat pe plan spiritual cat si material.
Soimos a scris:Dumnezeu daca nu era inferior unui om ordinar nu isi permitea sa sacrifice viata uicului sau fiu ci eventual pe a sa ca sa o salveze pe a fiului sau!
Deci prin gestul lui abject nu arata cat e de decis sa Extermine Pacatul ci cat de pacatos este el insusi ...atunci cand face ceea ce nii un caine nu ar face!
Deci sa iti fie clar ...nu pe Creator il dispretuiesc ci pe futadorul de fecioare prea las ca sa isi creasca puiul de cuc si mult prea las sa-l apere!
La asta merita sa te inchini numai cand te asezi pe vine!
o sa ocolesc exprimarea si o sa aleg ideea de aici...
daca dumnezeu respecta liberul arbitru al oamenilor cum se face ca nu i-a cerut niciodata parerea fecioarei maria in legatura cu acceptarea sau respingerea folosirii sale in marele plan al lui dumnezeu?
leo_patrik a scris:Este incredibil ceea ce se posteaza pe aici ...eu nu mai intru niciodata pe acest forum ! Va doresc sa aveti parte de tot binele din lume !
trist dar adevarat...ceea ce se intampla aici e dovada vie a faptului ca fanatismul exista in toate domeniile nu numai in religie.
