Metafore

Nu mai am glas

Ea. a scris:

dacă aceste cuvinte,

Ana Blandiana

Aud cum pășește cineva după mine în lună

Și pune semințe de flori în urmele tălpilor mele,

Un pas înțelept - albăstrele,

Un pas greșit - mătrăgună.

[..]

Aud cum pășește cineva după mine-n vecie

Și pune cuvinte în urmele tălpilor mele,

Un pas înțelept - ghilimele,

Un pas greșit - poezie

unii-s cu suflet necunoscut

Iar ebraica pe care o vorbesc e surdă

Uneori, at

Şi dacă aş putea să tac fără să mă doară numele tău nepronunţat, mai bine aş recunoaşte că sunt altcineva. Dacă aş fi altcineva, m-aş

Nichita Stanescu

Tragem la sorţi

cu inima smulsă dintr-un străin.

Martorul întreabă: cap sau pajură?

Nici cap nici pajură, răspunde corul antic.

Inimă, pur şi simplu.

Inimă pe toate feţele?

Inimă pe toate feţele!

***

Dar rămâne închisă poarta aerului.

Norii nu sunt chei, norii nu sunt chei,

nu-i aşa?

rămâne veşnic închisă poarta aerului...

***

Ea era frumoasă ca umbra unui gând.

Între ape, numai ea era pământ.

Unicul privilegiu: am rămas cu tine

şi am fost fericit

precum pietrele de pe maluri.

Aurel Dumitraşcu

Dă-mi puţină linişte să tac. Şi un pic de seară să-mi fie penumbră. Sau dă-mi-te să te păstrez

poţi atinge ceea ce nu poţi atinge

dar ceea ce vezi

e