heidy_2006 a scris:Cine, eu? ;)
Nu m-am referit la tine in particular pentru ca nu te cunosc, iar pe net nu-mi formez pareri.
Jumatate sau Intreg?
Început de robertzica, Sâm 5 feb 2005 · 30 răspunsuri · 17.126 vizualizări · închis
iubire platonica= care se bazeaza pe o atractie spirituala; cu caracter pur ideal,spiritualizat.
Da si tot Platon mai spunea si ca " lumea reala nu exista, ea este o reflectare palida si stearsa a lumii ideilor"
Partea frumoasa e cea in care fiecare din noi are puterea si vointa de a crede ca exista acea jumatate perfecta care i se potriveste si o cauta... Te cate ori am crezut ca am gasit-o am fost fericita, cand am realizat ca am gresit mi-am adunat cioburile si fortele si am plecat dinnou in cautare...
ramonix a scris:Partea frumoasa e cea in care fiecare din noi are puterea si vointa de a crede ca exista acea jumatate perfecta care i se potriveste si o cauta... Te cate ori am crezut ca am gasit-o am fost fericita, cand am realizat ca am gresit mi-am adunat cioburile si fortele si am plecat dinnou in cautare...
Greseala nu e ca ai crede intr-o jumatate ci ca acorzi importanta unei jumatati perfecte.
Tehnic vorbind o jumatate nu e chiar asa de greu de gasit... ce trebuie sa faci e sa-ti descoperi tipul de personalitate, functia primara si sa dezvolti cat poti functia respectiva... in felul asta vei atrage automat tipul de persoana complementara pentru ca la persoana respectiva functia ta principala e deficitara... si viceversa...
Deschizi putin ochii si analizezi... eventual spui nu atunci cand apare ocazia de a fi cu cineva nepotrivit...
cutzu a scris:Deschizi putin ochii si analizezi... eventual spui nu atunci cand apare ocazia de a fi cu cineva nepotrivit...
Cat de puternic trebuie sa fi ca sa poti spune nu...eu nu ma pot lauda cu acest tip de claritate. Intotdeauna sper ca mai exista o cale, ca poate judec gresit, intotdeauna aman pana cand ruptura devine inevitabila, pentru ca intre timp uit, eu, sau el, de iubire...
Greseala nu e ca ai crede intr-o jumatate ci ca acorzi importanta unei jumatati perfecte
...sa sti cutzule ca pe mine credinta intr-o jumatate perfecta m-a mentinut o vreme pe linia de plutire. Sunt perioade grele, poate pentru fiecare, pentru mine a a existat aceasta perioada, in care aveam o nevoie acuta sa cred in ceva ca sa pot merge mai departe.
ramonix a scris:Cat de puternic trebuie sa fi ca sa poti spune nu...eu nu ma pot lauda cu acest tip de claritate. Intotdeauna sper ca mai exista o cale, ca poate judec gresit, intotdeauna aman pana cand ruptura devine inevitabila, pentru ca intre timp uit, eu, sau el, de iubire...
Eu cred ca nu e musai sa fii puternic dar... trebuie sa stii ce vrei...
Oricine trece printr-o relatie de dualitate, chiar daca din diverse motive ajunge la despartire, va avea o cu totul alta idee despre ce inseamna sa fii cu cineva potrivit.
Daca trebuie sa depui efort la greu atat tu cat si el pentru a tine relatia pe linia de plutire, mai devreme sau mai tarziu sunt sanse ca unul dintre voi sa obosesca.
Intr-o relatie de dualitate, din contra, depui mai putin efort pentru ca punctele tale slabe sunt puncte foarte puternice la partener si va sustineti in mod natural unul pe celalalt. Nu mai depui efort pentru a-ti dezvolta o caracteristica ce cu greu se dezvolta, lasi domeniul respectiv in seama partenerului si depui efort la a-ti dezvolta punctele tale tari.
Editat Vin 19 mai 2006 10:47
cutzu a scris:Eu cred ca nu e musai sa fii puternic dar... trebuie sa stii ce vrei...Mda..dinnou ai dreptate, asta ma face sa realizez ca eu nu prea stiu ce vreau, sau am impresia la un moment dat ca stiu exact, pentru ca in urmatoarea jumatate de ora sa ma gandesc la opus...O fi de vina zodia? Sunt balanta...
Daca trebuie sa depui efort la greu atat tu cat si el pentru a tine relatia pe linia de plutire, mai devreme sau mai tarziu sunt sanse ca unul dintre voi sa obosesca.
Cat de adevarat...daca ai sti de cate ori am fost prea obosita...
Intr-o relatie de dualitate, din contra, depui mai putin efort pentru ca punctele tale slabe sunt puncte foarte puternice la partener si va sustineti in mod natural unul pe celalalt. Nu mai depui efort pentru a-ti dezvolta o caracteristica ce cu greu se dezvolta, lasi domeniul respectiv in seama partenerului si depui efort la a-ti dezvolta punctele tale tari.
In privinta dualitatii eu am alte idei...sa nu crezi ca nu am inteles ce ai vrut sa spui, doar ca eu as fi gasit alt cuvant...poate COMPLETARE?!
Scuze acum observ ca am inserat comentarii prin mesajul tau...
Am ajuns din greseala pe forumul asta. Acum cateva zile cineva mi-a spus ca a trait o iubire platonica timp de mai mult timp, ptr. care neantelegand ce vrea sa spuna m-am apucat sa rasfoiesc netu.; si .... ma bucura ce aud pe aici, exista oameni care stiu sa-si traiasca viata si sa-l faca fericit pe cel ce il iubeste. Good Job 4 all, indiferent de pareri, pan la urma e de bine, pacat ca in viata reala sunt prea putini ce gandesc asa, multi au idei preconcepute despre modul in care tre' sa iubesti, adevarul ca nici macar nu exista un mod de a iubi, tre sa faci ce te taia capul si sa te daruiesti celui de langa tine,.... aaa, iubire platonica nu exista, numai persoane carora le e frica sa iubeasca pot afirma asta 
QouEst a scris:aaa, iubire platonica nu exista, numai persoane carora le e frica sa iubeasca pot afirma asta
Si ma rog, de ce ti-ar fi frica sa iubesti pe cineva care nu poate fi cu tine?
robertzica a scris:Multumesc pentru urare black_cat!E foarte adevarat ca atata vreme cat nu ne cunoastem pe noi insine nu reusim sa sustinem o relatie normala, care sa nu constranga sau sa nu dea senzatia de neimplicare... dar... sunt un intreg din momentul in care ma cunosc in totalitate?
Si... daca o relatie inseamna un intreg format din doua jumatati care se potivesc perfect, se completeaza si, implicit, se sustin... ce se intampla atunci cand din marea iubire nu mai ramane nimic si cei doi se despart? Au fost vreodata un intreg? Sau... fiecare a dat cat a putut si... atat...
Culmea e ca pe masura ce ma gandesc la lucrurile astea... apar tot mai multe intrebari si tot mai putine raspunsuri...
Oricum... e clar ca nimic nu e mai placut decat sa ai langa tine un om care sa te inteleaga si sa-l simti aproape de tine, de sufletul tau.
Roberta
Niciodata nu vom ajunge sa ne cunoastem in totalitate.Oricand putem sa dam de o situatie in care sa nu stim cum sa reactionam,ce decizie sa luam,...Din fiecare experienta vom invata ceva si chiar de am fii nemuritori tot nu am ajunge sa ne cunoastem in totalitate.Noi obisnuim sa spunem un "intreg"din dorinta de a forma cuplul perfect si de a crede ca persoana cu care urmeaza sa-ti imparti totul este jumatatea ta,si dak ti-ai gasit jumatatea normal ca se formeaza intregul,dar daca acea mare iubire se rupe din partea unuia celalalt va avea de suferit caci legea vietii nu iarta...Sa stii ca ai dreptate,multe intrebari sunt si mult prea putine raspunsuri,sunt lucruri ce ne framanta dar care nu au raspuns si oricat ne-am stradui sa aflam raspunsul tot mai multe intrebari fara raspuns s-ar ivi Inca de la inceput omul a simtit nevoia sa aiba un suflet cu care sa imparta totul,alaturi de care sa se bucure.Intr-adevar e super sa ai un asemenea suflet langa tine!
ramonix a scris:iubire platonica= care se bazeaza pe o atractie spirituala; cu caracter pur ideal,spiritualizat.Da si tot Platon mai spunea si ca " lumea reala nu exista, ea este o reflectare palida si stearsa a lumii ideilor"
Partea frumoasa e cea in care fiecare din noi are puterea si vointa de a crede ca exista acea jumatate perfecta care i se potriveste si o cauta... Te cate ori am crezut ca am gasit-o am fost fericita, cand am realizat ca am gresit mi-am adunat cioburile si fortele si am plecat dinnou in cautare...
mda...chestia aia cu Platon , este ok!...insa pana la un punct!
altfel...ramanem doar cu Platon !