Iubirea poate avea trei dimensiuni.
Una dintre ele este dependenta;
este un lucru care se intampla majoritatii oamenilor. Sotul este
dependent de sotie, sotia este dependenta de sot; se exploateaza unul
pe celalalt, se domina unul pe celalalt, se poseda unul pe celalalt;
fiecare il reduce pe celalalt la un bun de consum. In lume, asa sta
situatia in nouazeci si noua la suta din cazuri. De asta iubirea, care
ar putea deschide portile paradisului, deschide portile iadului.
A doua posibilitate este iubirea dintre doua persoane independente.
Asta se intampla rareori, si in cazul asta exista nefericire, pentru
ca exista in permanenta conflict. Adaptarea nu e posibila, intrucat
ambele persoane sunt foarte independente, nici una nu este dispusa sa
accepte compromisuri, sa se adapteze dupa cealalta.
Este imposibil de trait cu oameni precum pictorii, ganditorii,
savantii, care traiesc intr-un fel de independenta, cel putin in
mintea lor. Ei dau libertate celuilalt, dar acea libertate seamana mai
degraba cu indiferenta, dau senzatia ca nu le pasa de celalalt, ca
celalalt nu conteaza pentru ei. Isi lasa reciproc spatiu, nu se baga
unul in sufletul celuilalt. Relatia pare sa fie doar de suprafata; se
tem sa patrunda mai adanc unul in sufletul celuilalt pentru ca sunt
mai atasati de libertatea lor decat de iubire, si nu vor sa si-o
compromita.
A treia posibilitate este interdependenta.
Asta se intampla foarte rar, dar atunci cand se intampla,
pamantuldevine un paradis. Numai
atunci poate fi vorba de iubire, caci cele doua persoane sunt intr-o
sincronizare perfecta, de parca ar respira una pentru cealalta, de
parca ar fi un suflet in doua corpuri.
Celelalte doua posibilitati nu sunt in realitate iubire, sunt doar
aranjamente sociale, psihologice, biologice. A treia este ceva de
ordin spiritual.
Osho
