Barbatii si manierele ;)

Eliadda a scris:

Este un paradox aici: inainte sa-l cunosc pe el, nu m-am temut niciodata de singuratate. M-am despartit intotdeauna usor de cineva, in momentul in care relatia nu mai mergea. Nu-mi amintesc sa fi suferit din dragoste pana acum (decat poate prin adolescenta, dar atunci imi trecea in doua zile), si iata-ma experimentand acest lucru neplacut: Intr-adevar, mi-e o frica ingrozitoare de singuratata. Si stiu ca aceasta frica este foarte periculoasa, pentru ca poate duce un om la niste compromisuri nefavorabile lui.

Aseara am prins curaj si i-am zis la telefon ca nu mai pot si ca vreau sa ne despartim. A fost de acord din prima, pentru ca atunci cand se enerveaza vorbeste doar orgoliul din el. Dar dupa doua ore m-am trezit cu el la usa cerand impacarea. Nu am acceptat.....si a plecat, aruncand mingea in terenul meu. Sper sa ma tin tare pe pozitie. Aseara la telefon imi zicea ca se va schimba, sa-i dau timp.....Cred ca i-am dat destul timp, i-am zis. S-a enervat.

Azi am foarte mult de lucru si ziua o sa treaca bine, pentru ca n-o sa am timp sa ma gandesc. Sa vedem ce va fi maine.

PS: lucrurile de fapt sunt mult mai complicate, pe langa bunele maniere pe care nu le are mai e si orgoliul lui la mijloc, un orgoliu cam exagerat ............ pentru un om fara maniere :D) De multe ori actioneaza din orgoliu pur si dupa cum ii dicteaza inima. Dar nu stiu de ce ma mir, ca doar e barbat..

da,dupa cum stii si tu bine,barbatii sunt foarte orgoliosi si acest orgoliu este ranit bine cand ei vad ca partenera lor nu este multumita de ei si le cer sa schimbe ceva.dar in ciuda orgoliului ti-a spus ca se schimba si asta scoti cu greu din gura unui barbat!l-am tratat putin cam aspru,nu am crezut ca la varsta lui ii arde sa se schimbe...te sfatuiesc sa faci un lucru: daca te cauta si mai insista impaca-te cu el,da-i timpul care ti l-a cerut dar sa fie limitat! da-i un termen! cand ii spui "bine,frate,ai vreme pana atunci sa..." ia mai in serios treaba,daca il lasi dupa capul lui se lungeste la nesfarsit! cand vezi ca face ceva inspre directia schimbarii,recompenseaza`l,cand vezi ca se abate de la cale,intristeaza`te ca sa te intrebe de ce

E destul de mare ca sa isi dea seama ce vrea si tine la tine.Ai rabdare,desi poate ai avut destula dar tu,ca femeie asta trebuie sa faci,daca nu ai cu el,o sa ai cu urmatorul sigur,numai ca poate in alta privinta!

eu am o intrebare?! nu vreau sa fiu rea dar cand v-ati cunoscut inainte de a se infiripa o relatie nu ai sesizat lipsa de maniere?

Dragostea nu tine cont de maniere...

Are dreptate Gemma,comporta-te cu el ca si cu un copil in formare si o sa de-a roade micile exercitii.Asta,daca il mai vrei in continuare...

Eliadda a scris:

Prietenul meu nu are maniere. Am observat asta de la inceput, dar de cateva luni ma enerveaza de-a dreptul chestia asta, ma scoate din sarite!! Soarbe la masa, numai ca nu-si baga nasul in farfuria cu ciorba, nu pune mana la gura cand casca, cand tuseste sau stranuta.......gesturi pe care trebuie sa le vad in fiecare zi........pus si simplu lucruri elementare care ne sunt inculcate de obicei in copilarie. Ce sa ma fac cu el? Are 30 de ani si dupa cum am observat, e foarte greu sa-l "invat" maniere la varsta asta. I-am explicat ce ma deranjeaza, dar degeaba. Stiti voi vreo metoda prin care sa-l "manierez" putin??

A, si foarte important: este foarte incapatanat si orgolios si nu considera ca face ceva gresit.

Astept sugestii.....

HEI!!! CE TREABA AU TOATE "MANIERELE" ASTEA CU DRAGOSTEA!!!!!!!!!!!! :D

Despre ce dragoste vorbiti voi? pai daca il iubea ...orbeste nu-i mai vedea defectele,e ceva putred aici.

Ei, vedeti voi, tocmai asta e problema. Ca nu pot sa-l iubesc cu defectele astea. Si stiti voi bine, cu totii, ca doar in teorie e complet valabila chestia cu "te iubesc cu toate defectele tale". Pentru ca daca e vorba de ceva ce vezi zi de zi, nu mai e chiar asa de simplu. Probabil ca nu-l iubesc destul, e adevarat, dar nu asta e important. Cum am putea oare masura iubirea????? Si mai ganditi-va va rog la societatea in care traim, la cum, la ce au devenit oamenii. Nu mai e cazul sa credem in iubirea ca-n povesti. Ce-i care au parte de asa ceva sunt putini si ii invidiez.......Insa multi dintre noi au de purtat tot felul de lupte pentru a face ca o relatie sa fie.....frumoasa pur si simplu. Iar asta e lupta mea. Ce conteaza daca nu-l iubesc nebuneste? Important e ca-l iubesc, asa, in felul meu, si ca mi-as dori ca intre noi sa fie bine. Si cred ca pot sa-mi permit in mileniul in care traim, in societatea actuala (si da, voi, noi, cu totii, formam aceasta societate) si in situatia actuala din Romania, unde oamenii devin din ce in ce mai individualisti, mai materialisti, mai interesati de propria persoana si de binele personal.....sa am astfel de pretentii. Relatiile devin din ce in ce mai dificile, oamenii au din ce in ce mai putina incredere in ceilalti. Nu putem fugi mereu de probleme. E mai bine sa incercam sa le rezolvam.

Oare nu stiti voi ca dragostea.....este egoista? De ce-l iubesc pe el? Pentru ca imi place si pentru ca viata alaturi de el imi ofera liniste, siguranta.....etc, etc. Da, MIE imi ofera, Eu sunt linistita si EU ma simt sigura. Tot EU ma simt iubita......El e doar acela care mi le ofera pe toate! O sa spuneti: Da, dar tu il iubesti pe el, deci ii oferi ceva. Si atunci nu esti altruista? Nu, nu sunt, pentru ca EU ma simt bine cand il vad pe el fericit.

In concluzie, nu inteleg reprosurile voastre.

Poate ar trebui sa renunt, si chiar am pornit pe acest drum. Si totusi, de unde o sa stiu ca urmatorul va fi mai bun? De unde sa stiu eu daca in viata asta mie imi e sortit ceva mai bun? Eu vreau ca "binele" pe care il am sa fie si mai bine. Chiar gresesc asa de mult?

Pai , daca are numai defectele alea doua,sa stii ca nu-i mare scofala...Ce,crezi ca toti barbatii sunt manierati de la inceput?Eu vad la baietii mei,ca oricat ii bat la cap tot sigura vorbesc...si ei tot cum le vine,fac...

Ceea ce-l va detemina sa se schimbe este comportamentul tau...va vedea cum te comporti (asta,fara sa-i spui!),va vedea ca te simti jenat de situatie,etc...Poate,sa-l mai iei putin la misto,dar in nici un caz sa discuti asa ceva la modul foarte serios...

Bafta!

ellla a scris:

eu mereu citesc aici "barbatii si mineralele" ... ... poate ar trebui sa le recomandati niste minerale ...

Lor ???

Ia de aici niste Vitamina A ...asta ajuta la vedere

P.S. Vrei si niste Lecitina ? ..asta ajuta cu invatzatu' :cry:

Barbatu' cu Man(i)ere :airkiss:

Eliadda a scris:

Ei, vedeti voi, tocmai asta e problema. Ca nu pot sa-l iubesc cu defectele astea. Si stiti voi bine, cu totii, ca doar in teorie e complet valabila chestia cu "te iubesc cu toate defectele tale". Pentru ca daca e vorba de ceva ce vezi zi de zi, nu mai e chiar asa de simplu. Probabil ca nu-l iubesc destul, e adevarat, dar nu asta e important. Cum am putea oare masura iubirea????? Si mai ganditi-va va rog la societatea in care traim, la cum, la ce au devenit oamenii. Nu mai e cazul sa credem in iubirea ca-n povesti. Ce-i care au parte de asa ceva sunt putini si ii invidiez.......Insa multi dintre noi au de purtat tot felul de lupte pentru a face ca o relatie sa fie.....frumoasa pur si simplu. Iar asta e lupta mea. Ce conteaza daca nu-l iubesc nebuneste? Important e ca-l iubesc, asa, in felul meu, si ca mi-as dori ca intre noi sa fie bine. Si cred ca pot sa-mi permit in mileniul in care traim, in societatea actuala (si da, voi, noi, cu totii, formam aceasta societate) si in situatia actuala din Romania, unde oamenii devin din ce in ce mai individualisti, mai materialisti, mai interesati de propria persoana si de binele personal.....sa am astfel de pretentii. Relatiile devin din ce in ce mai dificile, oamenii au din ce in ce mai putina incredere in ceilalti. Nu putem fugi mereu de probleme. E mai bine sa incercam sa le rezolvam.

Oare nu stiti voi ca dragostea.....este egoista? De ce-l iubesc pe el? Pentru ca imi place si pentru ca viata alaturi de el imi ofera liniste, siguranta.....etc, etc. Da, MIE imi ofera, Eu sunt linistita si EU ma simt sigura. Tot EU ma simt iubita......El e doar acela care mi le ofera pe toate! O sa spuneti: Da, dar tu il iubesti pe el, deci ii oferi ceva. Si atunci nu esti altruista? Nu, nu sunt, pentru ca EU ma simt bine cand il vad pe el fericit.

In concluzie, nu inteleg reprosurile voastre.

Poate ar trebui sa renunt, si chiar am pornit pe acest drum. Si totusi, de unde o sa stiu ca urmatorul va fi mai bun? De unde sa stiu eu daca in viata asta mie imi e sortit ceva mai bun? Eu vreau ca "binele" pe care il am sa fie si mai bine. Chiar gresesc asa de mult?

spueti voi ca dragostea trece peste orice defect,dar nu e asa,dupa un timp te intrebi ce e asa de greu sa schimbe daca te iubeste si vrea binele vostru?Elliada nu te intreba daca gresesti si unde, si daca nu ai fii cu el, e spre binele lui sa schimbe asta,incearca ce te-am sfatuit mai devreme,se poate schimba dar rebuie luat cu grija,el ca toti barbatii accepta cu greu schimbarea(si cu siguranta o cere de la altii) si mai ales ca i-o spui tu,care esti de sex opus.Lupta,nu te lasanormal ca nu vrei alt "bine",ce e al tau e al tau si poti sa faci ce vrei cu el(sa il schimbi) :airkiss:

Bydy a scris:

Poate este putin rebel , poate este felul in care vrea sa atraga atentia asupra lui... cred ca vrea sa iasa putin in evidenta...

Cred ca ar trebuii sa cauti cauza acestor manifestari si sa nu-l cataloghezi drept "lipsit de maniere".

Intr-un fel sau altul,spui ca nu este bine educat.

Poate nu-l intereseaza ( si chiar il amuza) faptul ca pe tine te deranjaza...

Poate ceva la facut sa nu-i mai pese...

Doamne, Bydy, parca l-ai cunoaste!! Esti sigura ca nu.....ne cunoastem??

Sa stii ca ai mare dreptate, vrea sa iasa mereu in evidenta, si o mai da in bara cu ....manierele lui. Si de multe ori cand ma supar ca iar a facut-o lata, el doar rade si se comporta ca un copil. Exact ca un copil rasfatat caruia totul i se cuvine si totul ii este permis. Si dupa ce a ras, o mai face o data lata!! Si eu ma supar si mai tare, si abia atunci isi da seama ca eu chiar vorbesc serios si ca ma deranjeaza lucrul respectiv. Imi spune ca se va abtine data viitoare, desi in sinea lui stiu ca a si uitat despre ce era vorba, si a doua zi o luam de la capat.

Ieri m-a sunat si mi-a zis ca nu vrea sa ne despartim. I-am zis ca mai dau o sansa relatiei noastre doar daca el se schimba.....bla bla, i-am zis ce astept de la el. Apoi el a venit la randul lui cu niste conditii: le-am acceptat pentru ca nu era mare lucru. Si azi: surpriza. M-a sunat sa-mi spuna ca daca nu MA SCHIMB EU, nu mai putem fi impreuna.......hmmmm, ciudata rasturnare de situatie, nu? Cred ca orgoliul lui s-a trezit din hibernare.....

Si schimbarile constau in urmatorul lucru: sa nu-l mai bat la cap ca nu are maniere si ca nu stie sa se poarte. Sa-l iau asa cum e. EXACT asa cum e. Asa mi-a zis! Este....este........n-am cuvinte!! E clar ca nu o sa renunte niciodata la obiceiurile lui proaste . Deci nu mai prea are rost sa ma zbat. L-am rugat sa ma ajute sa-mi aduc lucrurile de la el, si a fost de acord. Si gata!! Maine e o alta zi, poate fac o plimbare, poate merg la ski, si poate o sa-mi revina la un moment cheful de viata.