In cuvintele spuse de harald cred ca il regasesc cel mai bine, de fiecare data cand il vedeam atat de influientabil cu mare dificultate il convingeam si cand, intr-un sfarsit, reuseam auzeam tot timpul cuvintele: oh,pentru o clipa te-am pierdut...
Nu cred ca a fost vorba de o distractie,pentru ca relatia noastra s-a infiripat foarte greu,amandoi eram sceptici...v-am spus,circumstantele foarte aiurea..Atunci cand e vorba de o distractie (ma gandesc,din perspectiva unui barbat) mai exista 
lucrurile astea de genul: o privesti cu fata in palme cate jumatate de ora zambind, o strangi in brate si ii arati cum se reflecta copacii in masa de sticla si ii povestesti viata ta?
Persoana asta a avut un trecut destul de zbuciumat,a avut un shock in ceea ce priveste viata personala,asta explica firea lui neincrezatoare si permanent sceptica. Intr-o zi l-am intrebat stand de vorba - la aceeasi masa 8-> - daca si-a pierdut credinta in oameni iar raspunsul a fost da. De asemenea nu a fost vorba de sex...nu a existat asa ceva,nici nu se punea problema. Stau si ma gandesc cat de ciudate pot fi unele persoane si daca sunt constiente cat ranesc prin faptul ca nu comunica cu ceilalti din jur...
Da, insistand - pot pierde mai mult - cat se poate de adevarat. Dar, de fiecare data cand aparea ceva imi dadeam seama prin atitudinea lui foarte distanta de mine, aproape nu mai comunica deloc.Si-atunci, nu stiu de unde,dar intotdeauna mai aveam putere si stateam ore in sir de vorba si ne certam ca intr-un sfarsit,dupa 4,5 ore imi spunea adevaratul motiv: credeam ca..., am auzit ca..., si..desigur,isi dadea seama ca nu avusese dreptate. Daca as sti ca a fost o alegere deliberata poate ca n-as mai cauta motivele pentru care el singur a facut asta, dar imi e teama sa nu fi aparut iarasi altcineva la mijloc iar el sa fie prea convins,iarasi de ... o eroare. Huh, nu-i bine ce fac, ar fi trebuit de mult timp sa rup foaia,dar..
