Jump to content
Forum Roportal
cogesa

Cat de buni trebuie sa fim?

Rate this topic

Recommended Posts

Cat de buni trebuie sa fim? Unde este echilibru dintre devotament total , generozitate si ''grija de sine''?Cum putem sa ne protejam cand , neconditionati de nimic, ne deschidem larg usile sufletelor noastre si ii poftim fara nici o umbra de suspiciune, uneori, pe toti cei pe care ii respectam, ii placem, sau ii admiram.

Descopar, cu fiecare zi care trece, o problema care pare sa imi afecteze in totalitate viata. Sunt prea buna!!!

Daruiesc prea mult, mult prea mult pentru ce primesc in schimb. Iert prea repede..desi eu sunt pusa la colt fara nici un semn de intrebare, pentru fiecare greseala, oricat de mica. Am incredere prea mare, imi imaginez cu naivitate ca prietenii, sunt prieteni devotati sau deloc( ce gandire alb-negru!). Nu stiu sa spun nu, iar daca o fac ma simt vinovata. Si as putea continua...

Nu din naivitate se intampla toata astea. Stiu cat de rau pot musca oamenii. Dar cu incapatanare sper la o lume deschisa cu prieteni buni, un univers perfect pentru viata mea in care pot darui oricat de mult fara teama ca m-as putea simti folosita, minimalizata, inselata in asteptari si mai ales singura.

Iar daca as incerca sa imi cenzurez personalitatea, nu ar trebui sa invat sa devin alta, sa devin cineva pe care nu cunosc?

Share this post


Link to post
Share on other sites

Asa credeam si eu despre mine...dar am realizat ca toata bunatatea mea venea din dorinta de a fi placuta tuturor si din educatia pe care am primit-o in familie.pentru. mine "a fi buna cu toata lumea" era o datorie fata de mine,fata de familie si fata de societe.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Cat de buni trebuie sa fim? Unde este echilibru dintre devotament total , generozitate si ''grija de sine''?

 

 

echilibrul numai tu personal il poti "gasi"... sa mai spun si fraza "viata te va cali"  si vei gasi o cale.... nu trebuie sa te "lasi" calcata in picioare de nimeni....

 

 

Iar daca as incerca sa imi cenzurez personalitatea, nu ar trebui sa invat sa devin alta, sa devin cineva pe care nu cunosc?

[snapbacca]24570[/snapbacca]

 

 

 

in viata o sa descoperi ori....hey cred ca ai si inceput sa descoperi . tocmai de aia ai scris aici pe forum................ ca oricit de "deschisa" vrei sa fii. ptr. ca asa ti se pare tie normal, natural sa fii....nu este tocmai usor...trebuie sa inveti sa "citesti" oamenii si intentiile lor... trebuie sa inveti cit poti impartasi din tine cu fiecare in parte... cam trebuie sa ai "un standard" si dupa aceea poti decide in functie de persoana cite "pagini" mai faci cunoscute....nu toti oamenii pot aprecia o "carte buna".... hey, ba chiar unii rup pagini din ele.....trebuie sa inveti sa stii cind si cum sa spui NU la oricine, fara sa te simti vinovata.... daca te simti "folosita" depinde de tine sa nu mai "fii" folosita..... "alege" cine "merita" sa fie inconjurat de bunatatea ta... depinde si din ce motive esti asa de buna.... vrei sa dovedesti ceva la cineva??? ori pur si simplu asa esti tu...

 

cunosc un caz unde o persoana cu gura ei a marturisit (nu mie personal, dar suspectam ca asa e cazul) ca ea toata viata ei a interesat-o si o sa o "intereseze" ce cred cei din jur despre ea....si ca ea va face tot ce-i sta in putinta sa-i faca pe toti sa vada ce buna este ea.....ea doar ptr. asta traieste......mai ce nebunie.!

 

mi sa-a parut cel mai chinuitor lucru care il poate face cineva........tu crezi ca persoana aceea are vreodata pace .?.... sa-i pese chiar asa de mult .??? .......cred ca ceva mental e la mijloc.....

 

niciodata nu o sa poti "satisface" toata lumea.....mereu cineva o sa aiba ceva de comentat de tine.....asa ca e bine sa nu incerci sa la faci pe plac la oameni....incearca sa ai pace cu tine insuti si fii inconjurata de cei care te respecta, ptr. ceea ce esti....

Share this post


Link to post
Share on other sites

Fireste ca uneori m-am intrebat daca fac unele lucruri ca sa primesc vreo recompensa in schimb. Nu e asta. Sper din tot sufletul sa nu fie asta. Cred ca pur si simplu asa sunt eu. Partea proasta este ca oricat as incerca sa imi dezvolt intuitia, nu reuesc sa evit surprizele. Si stiu ca e imposibil de fapt. Insa...dilema mea consta in faptul ca trebuie sa imi schimb personalitatea pentru a ma proteja. Si tocmai asta mi se pare cel mai dificil lucru. Aparent primesc reactii mai bune cand spun un NU decat atunci cand spun un DA. Si nu are nici o logica.

Share this post


Link to post
Share on other sites

..inca ceva , Fire:). Cred ca prietena aceea a ta..ca si multi altii ''buni si ff buni'' de pe planeta sufera de o incertitudine si de o nesiguranta cumplita. Sau poate teama de singuratate.

Share this post


Link to post
Share on other sites

nu trebuie sa-ti schimbi personalitatea.....doar trebuie sa inveti sa stii cum sa "te porti" cu fiecare persoana in parte......iti dau un exemplu personal......

imi place sa fiu libera in conversatiile mele cu cumnatele mele si eu personal ma simt foarte comfortabila sa vorbesc despre orice..... dar ce am observat....una dintre ele ii place sa "infloreasca" lucrurile si sa le imprastie fara sens la toata lumea....nu conteaza daca trebuie, daca eu aflu de chestiile astea....asa este ea si nu o pot schimba....asa "se hraneste" ea cu lucruri din astea.......

 

dar in schimb am invatat sa "tin in control" ce vorbesc cu ea, si cit din detaliile vorbite cu ea ma simt comfortabila sa poate ajunge la urechile intregei lumi (sa zic asa).... este un proverb romanesc "dupa ce te arzi odata,( cu mincare fierbinte) dupa aia sufli si in iaurt" sper ca intelegi ideea....cam asa este realitatea si cu celelalte lucruri in viata.......din nefericire....

noi, oamenii sintem in continua schimbare....ca ne dam seama sau nu ....

intimplarile din viata noastra de zi cu zi ne "modeleaza" intr-un fel sau altul.....depinde de principiile noastre la fiecare in parte....

Share this post


Link to post
Share on other sites

Buna cogesa - greu subiect ai ales pentru dezbatere. Si eu as avea de adaugat cate ceva: 1. cei care sustin ca sunt buni, sunt intr-adevar buni sau numai in aparenta?

2. ce este bunatatea? - eu am ajuns la concluzia - dificila, e drept so poate personala si poate tine putin si de zodie (apropo, ce zodie esti?) - ca nu intotdeauna un lucru care pare bun este intr-adevar bun. Exemplu: dai bani unui cersetor. Toata lumea poate sa iti spuna ca e un lucru bun. Dar este el oare? Cati inca nu isi mutileaza copiii sa traiasca de pe urma lor, cati raman intr-adevar cu acei bani si nu vin "sefii" sa ii ia de la ei sa.a.m.de. Asa ca, notiunea de bun este extrem de relativa.

3. Oricat de bun ai incerca sa fii, sa fim realisti, ramane inauntrul nostru o codita de dracusor, care din cand in cand scoate la iveala ce e mai negru in noi. Si mie mi se pare normal sa fie asa, doar suntem oameni, nu :roll: ingeri :cat:. Depinde cum stim sa ne controlam si sa ne manifestam.

Share this post


Link to post
Share on other sites

trebuie sa avem grija ca limita dintre bunatate si prostie este foarte greu de observat..de cele mai multe ori daca esti bun cu cineva acel cineva te ia de prost...asa ca trebuie sa fi foarte atent cat de bun trebuie sa fi si cu cine.Asa ca bunatatea este subiectiva :roll:

Share this post


Link to post
Share on other sites

Intr-un fel ai dreptate crystyann, dar vezi tu, de multe ori suntem prea creduli ca sa nu zic naivi si vrem sa credem ca si cel de langa noi e o persoana tot asa de -buna' ca si noi. Dar daca suntem atenti cum spui tu...poate poate mai reusim sa -demascam' prefacutii.

Share this post


Link to post
Share on other sites

am simtit-o pe pielea mea..asa ca de asta stiu ce vorbesc.. :roll:

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

×