Imi place rocca-ul, cu majoritatea diviziunilor sale. Nu stiu daca o sa suport vreodata metal-ul, spre exemplu, dar...
Eu iau din el ceea ce-mi convine, ceea ce-mi place, ceea ce ma linisteste si ceea ce suport (atunci cand sunt nervoasa mi se intampla sa nu am chef de prea multe chestii).
Si la aceiasi prea-draguti nervi am mai incercat un Mozart, cu cea Simfonie 40 in o mie de variante si inca ceva.
Dar baza simturilor mele si a neuronilor mei raniti ramane rocca-ul.


