Albastre vise
Alearga albastrele vise...
Se-aduna, se sparg,
se 'mpreuna.
Suspina cu noaptea ce cade-
izvor de iubiri si de roade.
Scanteie in zorii ce'mpaca
a negurii umbra_si parca,
in ele aduna o lume:
fantasme, glasuri si nume.
Ne spala de-al vietii pacat
in lacrimi de dor de iubire.
Un freamat de suflet,
de viata intoarsa in sine-
ma cheama din nou in pacat...
Caci ce-a trecut_
va fi uitat...
~Albastrele noastre fiinte~
Copilul norilor si-al apei
Copil al norilor si-al apei-
lumina e al sau pocal;
din el isi soarbe existenta
sub raza lumii de cristal.
Faptura a cerului-
din seva pamantului
s-a 'ntrupat si a venit
pe pamantul ratacit.
Sub aripa tacerii
se tese vraja marii;
din strunele-i crescande
curg diamante surde...
Viseaza-n intuneric
la cantecu-i himeric;
o cheama-n lumea sa,
caci marea este-n ea.
In inocenta-i vie
spera sa reinvie~
sa-i creasca aripi ude
pe gandurile-i nude.
Regina noptii
Cand primul strop s'aprinde-n
cer_ca palpait de lampa-
se lumineaza ai ei ochi
de-o asteptare stearpa.
In ochiul lui rapus de dor
se scald'al marii zbucium,
dar gandu'i nu-i sovaitor-
spre ea mereu il duce.
Deasupra capetelor dulci
ce-si sorb suflarea lina,
vegheaza trist, cu stinsu'i
ochi-a noptilor regina...
Asupra marii de agat
si-ar revarsa caldura,
dar focu'i unul inghetat
ce-i arde vesnic ura.
Mereu urand, iubind mereu-
EA cerne stropi de roua,
invaluind in sfant mister
a'ntunecarii ziua.
Le tese pasii argintati
din flama-i tremuranda,
caci EA e una-ei sunt doi,
iar inima-i planganda.
Cum pentru el s-ar cobori-
s-ar stinge'n marea lina,
dar numai ea e pentru el-
a noptilor regina!
(foto 2 by Mikael - Regina Noptii)
