Jump to content
Forum Roportal
Angeliser

Franturi de simtire pe fila timpului

Recommended Posts

Albastre vise

 

Alearga albastrele vise...

Se-aduna, se sparg,

se 'mpreuna.

Suspina cu noaptea ce cade-

izvor de iubiri si de roade.

Scanteie in zorii ce'mpaca

a negurii umbra_si parca,

in ele aduna o lume:

fantasme, glasuri si nume.

Ne spala de-al vietii pacat

in lacrimi de dor de iubire.

Un freamat de suflet,

de viata intoarsa in sine-

ma cheama din nou in pacat...

Caci ce-a trecut_

va fi uitat...

~Albastrele noastre fiinte~

 

 

Copilul norilor si-al apei

 

Copil al norilor si-al apei-

lumina e al sau pocal;

din el isi soarbe existenta

sub raza lumii de cristal.

 

Faptura a cerului-

din seva pamantului

s-a 'ntrupat si a venit

pe pamantul ratacit.

 

Sub aripa tacerii

se tese vraja marii;

din strunele-i crescande

curg diamante surde...

 

Viseaza-n intuneric

la cantecu-i himeric;

o cheama-n lumea sa,

caci marea este-n ea.

 

In inocenta-i vie

spera sa reinvie~

sa-i creasca aripi ude

pe gandurile-i nude.

 

 

Regina noptii

 

Cand primul strop s'aprinde-n

cer_ca palpait de lampa-

se lumineaza ai ei ochi

de-o asteptare stearpa.

 

In ochiul lui rapus de dor

se scald'al marii zbucium,

dar gandu'i nu-i sovaitor-

spre ea mereu il duce.

 

Deasupra capetelor dulci

ce-si sorb suflarea lina,

vegheaza trist, cu stinsu'i

ochi-a noptilor regina...

 

Asupra marii de agat

si-ar revarsa caldura,

dar focu'i unul inghetat

ce-i arde vesnic ura.

 

Mereu urand, iubind mereu-

EA cerne stropi de roua,

invaluind in sfant mister

a'ntunecarii ziua.

 

Le tese pasii argintati

din flama-i tremuranda,

caci EA e una-ei sunt doi,

iar inima-i planganda.

 

Cum pentru el s-ar cobori-

s-ar stinge'n marea lina,

dar numai ea e pentru el-

a noptilor regina!

 

(foto 2 by Mikael - Regina Noptii)

Edited by Angeliser

Share this post


Link to post
Share on other sites

Stiati ca si ingerii plang?

 

Din nori plang ingerii cu sunete-ascutite

de pasare ucisa in zborul mult prea 'ntins;

prea 'nalt-a fost chemarea, aripile-au fost mute,

nu au tradat cutitul ce pana le-a atins.

 

Zambesc acum, se-nclina in fata unei inimi-

ce chinul lor de aburi o clipa l-a zarit...

Dar sferele de gheata, nascute-n profunzimi

nu pot sa stinga focul adancului ranit.

 

Inselatoare, luna le scapara privirea...

Tot ea le este leagan si soclu interzis.

De plumb e trandafirul ce-arata amintirea,

pe sufletul de perla apasa viu-inchis.

 

Amorfa e secunda numita fericire...

Iar trupul gol cuprinde fapturi sclipind a ger.

Nu-i vina lor ca hrana au rupt din nemurire!...

Dar oamenii sunt lacomi de suflete din cer.

Edited by Angeliser

Share this post


Link to post
Share on other sites

Supradoza

 

Inca-ti mai simt albastrul nins in vene

prin energii latente si refrene;

dar gustului nu ma dedau uitata,

caci e venin licoarea de-altadata.

 

Pierdut pe undeva prin negre colturi-

tu ii achiti pe toti cu albe glonturi,

incerci cu vin sa-ndupleci zeul sortii

sa te scuteasca el de gustul mortii.

 

Ratacitoare prin noian de ganduri-

iti sorb cuvinte-aprinse randuri, randuri,

ma-nchid in mine sau m-arunc in soare...

Aceeasi eu - cea plina de candoare.

 

Inca mai plange-albastrul stins din vene

si-n minti se unduiesc in lungi refrene

chemari la care ma dadeam uitata,

dar ai ucis copila de-altadata.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Tristeti de toamna

 

Inghit in sec aerul - nod...

se-adapa-n mine-un asfintit

si in sfortari de cerb ranit

imi tremura cuvantul - rod.

 

Ma dor genunchii scrijeliti

prin tufanici si liliac,

cu ploaie setea mi-o impac

si-mi numar pasii obositi...

 

Parfum de ceata si de ger

aduce toamna cu-anii sai;

in calme, umede vapai

se mistuiesc tristeti - mai sper!

 

Ma-neaca parerile - spin

oarba e luna si sluta...

inima-nfranta de ciuta

mi-o pun la picioare - destin.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Valea Tacerii

 

Imi fosnesc anii, cazand de-a lungul aleilor reci

si nu mai stiu sa te mai chem iubire...

A amutit tacerea, satula de cuvinte seci,

pe chipuri - umbre lungi de fericire.

 

Iar ochii acestia, ce mult au oglindit apusul

se scalda-n flori de nufar speriate...

poate de timpul neinduplecat ce-nvarte fusul

unor trairi usor exacerbate.

 

"Lumini la o fereastra-ndepartata", sopteste-un gand

si-n mine speranta tasneste acut;

dar vantul, vesnic atent inabuse glasul crescand...

In Valea Tacerii nimic nu e mut.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Albastre vise

 

Alearga albastrele vise...

Se-aduna, se sparg,

se 'mpreuna.

Suspina cu noaptea ce cade-

izvor de iubiri si de roade.

Scanteie in zorii ce'mpaca

a negurii umbra_si parca,

in ele aduna o lume:

fantasme, glasuri si nume.

Ne spala de-al vietii pacat

in lacrimi de dor de iubire.

Un freamat de suflet,

de viata intoarsa in sine-

ma cheama din nou in pacat...

Caci ce-a trecut_

va fi uitat...

~Albastrele noastre fiinte~

 

..................... :crazy:

Edited by laurent-III-rd

Share this post


Link to post
Share on other sites

Tradare

 

Din vise risipite,

te-am adunat prin vanturi...

Durerile-ti mocnite

le-am preschimbat in canturi.

 

Mi-ai pus in palme viata,

ti-am daruit visare.

Cu lacrimi reci de gheata

ai asternut uitare...

 

Mi-ai fost lumina-n noapte,

ti-am fost albie lina;

eu tremurul de soapte

ti-am ascultat senina.

 

Tu, inima nebuna,

ce ma inseli mereu!

De ce iubesti in taina

pe cel ce nu-l vreau eu?

Share this post


Link to post
Share on other sites

Inca un inger mort

 

Acolo unde zapezile curg calde

si moi in idei nascocite din abis,

plutea iubirea pe buzele-i plapande-

a rasarit un gand, a renascut un vis.

 

Acolo unde lumina lui se stinge

sub raza unui soare-n negura ucis,

regina noptii ii cerne flori de sange-

a mai apus un gand, a mai murit un vis.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Simbioza

 

Tunele de lumina croiesc drum

Emotiilor prin albastru scrum,

 

Simfonice petale ard greoi

Iubirea- simbioz-a celor doi...

Melancolie de fugar artist

Traiesti in mine, imi respiri, exist!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Senzatii...post ganduri

 

Nu stiu de unde izvoraste

sau prin ce grai ii curge cantul,

se zbate-n mine, ameteste

si cauta desprins pamantul.

 

M-arunca-n valuri de uimire,

apoi strivindu-ma-n tristeti...

Salbatica ademenire

tremuratoare-n ochii beti...

 

de fagure topit in ganduri

si gand topit in doua vieti.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

×