Un an nou numai cu bucurii sa va dea Dumnezeu!
Sunt noua pe acest forum si as vrea sa va spun si eu povestea vietii mele.
In 1981 aveam 11 ani si am am avut un accident de bicicleta cu ruptura de ficat, motiv pentru care am fost operata de 5 ori. In acel an, cred ca am primit si virusul hepatic C, deoarece mi s-au administrat zeci de litri de sange( pana la ultima interventie faceam hemoragie interna datorita unei vene sectionate la accident si care nu putea fi descoperita).Am aflat de acest virus intamplator, abia in 2003, cand, de fapt, m-am dus pentru altceva ( doctorul vazandu-mi cicatricele de pe abdoment, a insistat sa vada cum prezinta ficatul dupa atatea interventii si ... a vazut.) La analizele facute am aflat ca am hepatita cronica cu virus C, grad II, stadiu II. Dupa 4 luni am inceput tratamentul cu interferon (Pegasys + Copegus). Timp de o luna si jumatate totul a mers foarte bine, ba chiar imi faceam griji ca nu simt nici o durere, asa cum auzisem de la cei care erau in tratament. Dupa aceea am facut o depresie mare pentru ca mi-a spus cineva, ceva legat de boala aceasta. Si imediat am inceput sa simt dureri de spate, de picioare, apoi dureri de ficat, de splina si vreau sa va spun ca datorita depresiei am avut o diaree severa care m-a facut sa slabesc aproape 10 kg si am ajuns la 43 kg ( inainte de inceperea tratamentului aveam 50 kg). La 3 luni mi-am facut viremia si a iesit nedetectabil, lucru care ma mai linistise, evident dar, dupa aceea au inceput problemele: datorita faptului ca eram prea slaba (43 kg la 173 cm) si faceam doza intreaga, analizele( hemoleucograma si transaminazele) mi-au iesit destul de rele, lucru care l-a determinat pe doctor sa-mi reduca doza la jumatate si am mers cu tratamentul pana la 1 an si 2 luni in felul urmator: o luna, jumatate de doza Pegasysy dupa care reveneam la doza intraga si iarasi dupa o luna mi se injumatatea doza ... Copegus, ajunsesem sa iau 1-2 pastile pe zi pentru ca nu aveam kilogramele necesare administrarii tratamentului. Nu am mai avut nici o zi de liniste dupa aceea. Aveam des depresii nervoase si in plus, ma dureau ingrozitor picioarele, mai ales la doza intreaga. L-am intrebat pe doctor daca la o asemenea dozare mai sunt sanse ca viremia sa iasa nedetectabila iar doctorul mi-a raspuns ca nu prea, depinde daca am noroc sa nu revina... Va dati seama ce ma linistise!!Din acest motiv am refuzat sa mai fac viremia la 6 luni dupa terminarea tratamentului, dar dupa inca 3 luni, adica 9 luni de la terminarea tratamentului am facut viremia la , gandindu-ma ca va trebui totusi ceva ( sa fac dosar de pensionare sau un alt tratament daca mai exista), dar ... SURPRIZA. Viremia a iesit ... NEDETECTABIL!!! Spun surpriza, dar de fapt pe tot parcursul tratamentului m-am rugat la Dumnezeu si am sperat ca o sa ma si de data asta asa cum a facut-o cu accidentul (si atunci doctorii au spus ca numai Dumnezeu ma mai poate ajuta pentru ca ei sunt neputinciosi in aceasta situatie, nu mai avusese asemenea caz)si alte peripetii, ca am avut destule in viata mea. Si numai Dumnezeu m-a ajutat!!! Sper sa ramana asa toata viata si sa nu mai fie nevoie de alt tratament.
In concluzie, vreau sa va dau un sfat: NU luati in seama nimic altceva decat ceea ce va spune doctorul, pentru ca fiecare organism raspunde intr-un anumit fel la tratament, si nu va mai ganditi la acel genotip pentru ca am o cunostinta care a avut genotip 1b si a raspuns la tratament, ba chiar a facut tratament doar 6 luni cu interferon clasic si acum dupa 8 ani se simte excelent, dar a avut o ambitie de fier si un optimism cum nu am vazut la nimeni.
Rugati-va cu adevarat la Dumnezeu pentru ca va va ajuta cu siguranta.
Si stati pe cat posibil mai mult la pat, ajuta la regenerarea ficatului si bineinteles regim
