Jump to content
Forum Roportal
Sign in to follow this  
menssana1984

despre eutanasie...sau sinucidere

Rate this topic

Recommended Posts

un subiect tabu...al tuturor religiilor derivate din crestinism...

dar de ce?

sa ca zic partea mea de poveste...

totul sa petrecut in armata,unul din acele lucruri pe care daca vine cineva si iti zice ca peste un an sau o ora o sa le faci,il scuipi in ochi si razi de el,spunandu-i ca tu nu o sa faci niciodata asa ceva...

dar..niciodata sa nu spui niciodata....

vara...

eram la postul meu,o nenorocita de poarta de control acces al vehiculelor care intrau in unitate.Respectiva poarta era in camp deschis,era pustiu acolo,doar eu,ghereta cu poarta aferenta si gardul unitatii.Atunci l-am vazut pt prima oara..e vorba de un caine,un boxer,dar un boxer,batran,slab,jigarit,vai de steaua lui.Iar atunci cand sa apropiat am vazut un adevar si mai dureros,era si orb complet.Dar era vara,era cald,era verde,era cer senin,era vant caldut,era natura vie.Mi-a fost mila de el,dar nu era chiar asa de rau,sa fii caine in acel moment,chiar daca era orb ....

toamna...

eram in ghereta cu un coleg nou pe care trebuia sa il invat ce are de facut in acel post..

era dimineata,era 8,era toamna,era rece,era un cer mohorat si atat de vanat in unele locuri ca iti vinea sa crezi ca l-a pocnit cineva,era cea mai potrivita vreme pt o depresie...

stateam in ghereta si ma uitam la masinile care intra si care ies pe poarta,m-am uitat intamplator in dreapta,si m-am amuzat instantaneu,un biet caine se invartea in cerc intr-o baltoaca din mijlocul strazii,in clipa urmatoare zambetul mi-a inghetat..

era cainele de asta vara,cainele orb,dar intr-o stare mult mai proasta,era practic purtat de vant dintr-o parte in alta,avea picioarele din spate aproape paralizate.

am vrut sa ma duc sa il dau la o parte din mijlocul soselei,dar sarmanul probabil ca stia ce stia,a intrat pe poarta deschisa,si sa culcat in camp,langa bordura din fata gheretei mele,ii mai vedeam doar capul,cum se ridica si se cobora din cand in cand.

Intrigat,m-am dus sa vad care mai e treaba cu el...

Manca,sau mai bine zis,incerca sa manance,gasise o bucata de paine peste care plouase toata noapte,o bucta de paine pe care daca era sa o iei in mana,ti s-ar fi scurs printre degete....nici macar nu mai avea dinti sa muste,tot ce putea sa faca era sa linga aceea bucata de paine...atunci m-am hotarat si ideea a prins contur...

stateam in ploaie alaturi de el,uitandu-ma cum linge o bucata de paine,uitandu-ma cum tremura in ploaia rece,uitandu-ma la neputinta lui si la nepuntinta mea de om,de fiinta superioara,uitandu-ma la inutilitatea durerii lui si la durerea inutilitatii mele.

M-am intors inapoi in ghereta,aveam acolo o gantera de 2-3 kg din fonta,vroiam sa ii zdrobesc capul,intre gantera si bordura...

Alta cale nu vedeam,as fi vrut sa am o arma,as fi vrut sa am otrava,sa ii pot oferi o moarte demna si linistita in comparatie cu ceea ce simtea el acum in ploaia rece.Dar nu am putut,am ajuns cu gantera la el,dar n-am putut,daca nu reuseam sa il omor din prima,a doua lovitura stiam sigur,ca nu mai eram in stare sa i-o dau.Am renuntat la aceasta idee,dar mai aveam o optiune..

Am luat sufa de otel cu care legam poarta,i-am facut un lat in jurul gatului si...a intors capul spre mine si m-a mirosit,mi-au dat lacrimile,m-am gandir ca el se gandea ca grijile lui au terminat,ca latul e o zgarda si ca are iar un nou stapan,o noua casa...

M-am uitat in orbitele lui goale...am cedat,nu am putut sa mai continui,am ramas in ploaie cu el,stiam ca era singura cale dar nu eram inca pregatit,aveam nevoie de durerea lui,sa o las sa curga in mine,sa ma faca puternic si m-a facut.

Am strans pt a doua oara latul in jurul gatului sau...si am strans cat am putut de puternic,sufa i s-a afundat adanc in carnea gatului,dar nu imi permiteam sa fiu bland,cu cat dura ai putin cu atat era mai bine pt el...pt mine.

Nu a reactionat in niciun fel timp de 10-15 secunde,era prea slabit,prea batran,prea neputincios...

Dar putina viata ramasa in el,a izbucnit atunci cand credeam ca totul sa terminat,a zvacnit in sus cu o forta care mi-a infipt sufa in mana,incerca sa se ridice si chiar a reusit,in comparatie cu corpul lui,forta pe care o simteam zbatandu-sein sufa pt viata ei,era imensa,naucitoare chiar,nu credeam ca poate sa se mai opuna...

Dar am strans si mai tare,a cedat,nu avea de ales,s-a lasat jos,sa incordat cu tot corpul,a intors capul spre mine,a inceput sa isi goleasca vezica si matele,mirosul era.....,nu mai puteam sa suport.....s-a linistit,nu stiu cat l-am mai tinut in lat,ar stiu ca m-am uita la norii de deasupra mea mult timp,intrebandu-ma de ce...

era mort...l-am tarat 2-300 de m mai incolo in camp,l-am abandonat si m-am intors inpoi in ghereta..

epilog....

speram ca l-am ucis si ca nu o sa isi mai revina

1 saptamana mai tarziu...

m-am intors in locul cu pricina...se lichefiase..o blana intinsa pe niste oase...m-am linistit...

................................................................................

..............................

iar acum astept ceea ce aveti voi de zis ......

iar legat de sinucidere daca ati fi fost in situatia acelui caine (o situatie in care sunt multi oameni din acesta lume)si v-ar oferi cineva arma sau otrava,ati pune capat chinului vostru sau nu?

Share this post


Link to post
Share on other sites

Parerea mea:esti un om milos. Desi e dur, cred ca ai procedat corect. Practic nu aveai de ales...

 

Nu acelasi lucru l-as spune in cazul unei fiinte omenesti.O viata de om e alta decat cea a unui caine, chiar daca suferinta e perceputa la fel. Sunt oameni care ii multumesc lui Dumnezeu ca au patit-o(orbire, paralizie, saracie crunta...), pentru ca astfel au fost adusi cu picioarele pe pamant...

 

Oricum, ma sperie subiectul... :blink:

Share this post


Link to post
Share on other sites

Hansi Hinterseeher

Eu ma asteptam sa ne prezinti dogma ...si cum viata asta acum si aici nu are valoare!

Cum trebuie copii mici sa fie pregatiti pentru "Lumea aialalta" si nu ptr viata asta!

asa cum ai mai minceput-o alta data pe topicuri nepotrivite.

Acum ai topicul ...si hai sa iti auzim parerea!

Viata e o amagire!...Visul este REALITATE!

E adevarat ca in pregatirea ptr viata lumea aialalta le cumparati copiilor sicrie in loc de patuturi?

Daca nu atunci de ce nu o faceti,? ... ca doar "calatoria" se face folosind acest echipament!

Share this post


Link to post
Share on other sites
Parerea mea:esti un om milos. Desi e dur, cred ca ai procedat corect. Practic nu aveai de ales...

 

Nu acelasi lucru l-as spune in cazul unei fiinte omenesti.O viata de om e alta decat cea a unui caine, chiar daca suferinta e perceputa la fel. Sunt oameni care ii multumesc lui Dumnezeu ca au patit-o(orbire, paralizie, saracie crunta...), pentru ca astfel au fost adusi cu picioarele pe pamant...

 

Oricum, ma sperie subiectul... :blink:

e ok...moartea ne sperie pe toti...mai ales cand o oferi altei fiinte

Share this post


Link to post
Share on other sites

Si trebuie sa fiti pregatiti tot timpul !

Nu se stie cand domnul va cheama la el!

 

Noi astia "ca lumea!!!!" ne pregatim ptr lumea asta ...caci acum traim .... pe lumea aialalta ce viata e daca nu ai corp?

Ceva ca bioxidul de carbon gazos?

Share this post


Link to post
Share on other sites
Hansi Hinterseeher

Eu ma asteptam sa ne prezinti dogma ...si cum viata asta acum si aici nu are valoare!

Cum trebuie copii mici sa fie pregatiti pentru "Lumea aialalta" si nu ptr viata asta!

asa cum ai mai minceput-o alta data pe topicuri nepotrivite.

Acum ai topicul ...si hai sa iti auzim parerea!

Viata e o amagire!...Visul este REALITATE!

E adevarat ca in pregatirea ptr viata lumea aialalta le cumparati copiilor sicrie in loc de patuturi?

Daca nu atunci de ce nu o faceti,? ... ca doar "calatoria" se face folosind acest echipament!

haios ca de obicei.... :doh:

in sensul bun... :blink:

Share this post


Link to post
Share on other sites
m-am intors in locul cu pricina...se lichefiase..o blana intinsa pe niste oase...m-am linistit...
faptul ca "te-ai linistit" este dovada ca tu aveai nevoie sa treci prin experienta aceea

- care era nevoia cainelui, nu putem sti

 

iar legat de sinucidere daca ati fi fost in situatia acelui caine (o situatie in care sunt multi oameni din acesta lume)si v-ar oferi cineva arma sau otrava,ati pune capat chinului vostru sau nu?
cel mai sigur ca NU

cand cineva vrea sa isi puna capat zilelor, daca intalneste o persoana care sa il impinga sa o faca, isi gaseste puteri nebanuite sa se agate de viata si nu o mai face, chiar daca ar fi facut-o daca nu era intrerupt...

Share this post


Link to post
Share on other sites
faptul ca "te-ai linistit" este dovada ca tu aveai nevoie sa treci prin experienta aceea

- care era nevoia cainelui, nu putem sti

faptul ca m-am linistit ...eu nu eram sigur daca am reusit sa il ucid,si am trecut pe acolo ca sa fiu sigur ca nu l-am torturat degeaba,ca nu i-am prelungit agonia..

 

cel mai sigur ca NU

cand cineva vrea sa isi puna capat zilelor, daca intalneste o persoana care sa il impinga sa o faca, isi gaseste puteri nebanuite sa se agate de viata si nu o mai face, chiar daca ar fi facut-o daca nu era intrerupt...

cred ca asta e una din acele lucruri pe care ai prefera sa le faci fara spectatori...pt ca nu e nimic placut sau demn de un om in asta....dar viata ne face uneori suboameni...ce incurajari ai putea a ii oferi unui om care si-a pierdut picioarele si mainile?si exlica-mi si mie cum si in ce fel s-ar agata el de viata?

Edited by menssana1984

Share this post


Link to post
Share on other sites
pt ca nu e nimic placut sau demn de un om in asta....dar viata ne face uneori suboameni...ce incurajari ai putea a ii oferi unui om care si-a pierdut picioarele si mainile?si exlica-mi si mie cum si in ce fel s-ar agata el de viata?

 

nu este nici demn nici placut, dar este un gest nobil..mai bine pui capat unei vieti in suferinta decat sa o lasi sa se chinuie, pentru mine cel putin , este un pacat mai mare sa lasi pe cineva sa traiasca in asemenea conditii decat sa ii curmi suferinta, asta numai in cazul in care el nu vrea sa moara....dar numarul oamenilor care inteleg asta este prea mic

Share this post


Link to post
Share on other sites
nu este nici demn nici placut, dar este un gest nobil..mai bine pui capat unei vieti in suferinta decat sa o lasi sa se chinuie, pentru mine cel putin , este un pacat mai mare sa lasi pe cineva sa traiasca in asemenea conditii decat sa ii curmi suferinta, asta numai in cazul in care el nu vrea sa moara....dar numarul oamenilor care inteleg asta este prea mic

daca aceea fiinta alege sa traiasca in continuare asa e ok...

dar daca nu are capacitatea de a face aceasta alegere daca traieste fara scop si tel ,doar din instinct?

ce faci atunci?

cainele acela nu prea avea cum sa ia o astfel de decizie si sa imi transmita decizia lui in legatura cu asta...

asa ca am luat-o eu in locul lui....chiar daca nu aveam dreptul acesta dar nu imi pasa...

nu am facut nici bine dar nu am facut nici rau am facut CEEA CE ERA NECESAR!!!!

Share this post


Link to post
Share on other sites
Guest
This topic is now closed to further replies.
Sign in to follow this  

×