revolta in fata parintilor ce se plang pe umerii proprii ca nu au timp sa se 'ocupe de copchilul din batatura ' asa cum si'ar dori...dar tot pentru el lupta...da...intr-adevar, lupta sa'i arate setea banului...viata netraita si mancata in frustrari , comparatii , plecari de cap...
am trecut in una din zilele astea pe langa un grup ce copii de gradinita...cum a fost circul in oras , banui ca acolo mereau...in fata ...un pici si'o pice...frumosi, ca doua papusi de portelan, zbiera strident haina de firma si puamsii pe ei...dar urletul ce mi'a plesnit ochii...a fost cel al privirii lor...imbatranite de analiza strazii...nu mai ciripeau , cum fac copiii...analizau cu un dispret nedisimulat ( caci probabil lectia aia inca nu le fusese predata ) trecatorii , masinile...
...in coada , o alta pereche de prunci...curatei , saracuti...oprindu'se sa culeaga o frunza , o floare...cautand cu privirea cuiburi de pasari...si zbierand incantati cand o barza a poposit pe o casa din drumul lor...
amu' ...in clasificarea mea de nebun...tot cei din urma au fost cei dintai...caci ei aveau VIATA...ceilalti etichetele...
dar m'am intrebat...cine ce educa?...caci erau destul de 'naltuti...si nejustificata trantirea lor in spatele sirului...dar de am ajuns sa ne pervertim copchii...halal de ea societate...si valori...
simt revolta din nou , durere , speranta ca cei lasati in spate nu vor ajunge intr'o zi la concluzia ca e mai bine aidoma celor din fata...drept sa spun , pentru un trecator moment...am simtit nevoia unui alt potop...chemat pentru a sterge orice umbra ridicata pamantului...sa'i vad pe toti goi si egali...
si zambetul ...adus de buzunarele pline de pietre si frunze...si zambetele cu chiote si cap in nori...
