de ce mi-e frica si acum..de intuneric..sa ma fereasca sfantul sa se opreasca curentul si sa nu am lumanare ceva la indemana, lanterne..ca aia sunt..de la a vedea umbre pe pereti, pana la a auzi diferite chestii care logic ca nu sunt acolo..jesus christ..am imbatranit s :) i inca dorm cu veioza aprinsa si inconjurata de jucarii de plus
De ce iti era frica in copilarie?
Început de andr3axox, Joi 7 dec 2006 · 177 răspunsuri · 45.727 vizualizări
de visele in care picam in gol
cand eram mica eram ingrozita de intuneric ;)
si de paianjeni... si acum mie frica de ei... 
Imi doresc sa nu sune a rasism - dar mie imi era teama de tigani. De ce?
Pentru ca visam mereu ca acesti oameni vor sa o fure pe mama!
;)
Insa a fost doar un VIS!
mie imi era frica de monstrul din masina de spalat
de extraterestri
Imi era frica de fantome.
Insa dupa desenul animat "Casper" am inceput sa cred ca Fantomele pot fi si bune 
Dintotdeauna mi-a fost frica de fantome,intuneric si...tigani!
Veneau pe la bunici ca sa le repare diverse,sa le cositoreasca niste caldari imense...si cind ai vedeam,"fugeam mincind norii"si ma ascundeam pe sub pat,in sura,in patulul de porumb,in cusca cainelui,in cotetul porcului,in pod...de unde nu mai ieseam! :- Ma cautau,ma strigau bunicii pina seara tirziu dar eu,nici nu respiram... :roll: de teama ca nu am fost cuminte si "au sa ma dea tiganilor,pe un ciurel de malai"!
Ma gaseau noaptea,tirziu...adormita,plinsa,murdara si infometata in ascunzisurile de unde nu aveam curajul sa mai ies si de unde m-am pricopsit nu o data cu purici de la caine,cu paduchi de gaini,cu mocirla de la porc... ;) sau murdara de... oua sparte!In viteza mea de a ma ascunde,nimeream sa ma asez in vreun cuibar de-al gainilor...
Editat Sâm 14 apr 2007 01:08
imi era frica de apa adanca. si imi e si in ziua de azi. motivul? nu prea stiu sa inot :roll:
E cam stupid ce urmeaza sa spun dar trebuie sa tineti cont ca eram mica. Mi-era frica de draperia din dormitorul meu. Era de lemn si nodurile acelea si fibrele, formau in imaginatia mea, un desen cu monstri. Aliniati. Si ma urmareau mereu cu privirea. Nu am spus nimanui, mult timp, pana au observat ai mei ca nu ramaneam niciodata singura in dormitor (da, nah, recunosc, dormeam cu mama). Pana la urma au reusit sa ma faca sa vorbesc si au schimbat draperia.