mia b a scris:Unul ma sapa marturisindu-mi in varful buzelor si alta ma tot roaga sa o iert marturisindu-mi insa cu lacrimi sincere. Eu sunt la mii de Km. am scapat de tot, sunt pe cont propriu. Si ma simt bine, in sfarsit.
Pai lasa-i dracu atunci sa-i ingroape primaria. Le-a placut sa si-o traga, te-au facut accidental, sa fi fost atenti la persoana ta. Nu au fost, adios. Te vezi cu ei pe lumea cealalta. Poti juca teatru si sa le spui ca i-ai iertat sa moara si ei impacati. Insa iertarea in final o da D-zeu. El decide daca vor fi sa nu iertati. Crestineste avem datoria sa iertam si sa nu mai permitem repetarea abuzurilor.
ps. nu vad de unde atata mandrie la un parinte sa nu recunoasca in fata copilului ca a fost un gunoi. eu as face marturisirea asta cu draga inima, m-ar elibera.
