Imi dau si eu cu parerea ca Stan patitul ...
Cred ca multi oameni sunt tristi si tristetea e o stare dureroasa dar inca nu e depresie. In timp ajungi la depresie sau nu ajungi. De exeplu azi esti trist maine gasesti un motiv de bucurie si esti vesel si tot asa, alterneaza. Daca ajungi la depresie poti avea sansa sa scapi si de tristete sau sa faci psihoza. Eu am simtit muchia asta pentru ca simteam ca ma pierd . Atunci am gandit ca ceva nu e in regula. Noroc ca nu suport pastilele, de aia nu m-am dus la doctor pentru ca probabil daca luam niste antidepresive eram in aceeasi stare si acum. Imi mai reveneam o perioada. In tristete ai impresia ca ceva e in neregulain jurul tau dar la depresie realizezi ce ceva e in neregula in interiorul tau.
Dar cred ca pana nu faci depresie nu intelegi, ramai un om cand vesel cand trist . Iti creezi motive de bucurie (sau ti le fac ceilalti uneori cu scopul inconstient de a te mentine asa, aici pe forum aminteles asta ) pentru ca facand o pauza de tristete iti mai revii. Pana nu cazi nu intelegi adevarul.
Am citit din intamplare despre dependentii de alcool. Un om care e dependent de alcool o perioada e treaz apoi e beat. Ceva realizeaza el ca e in neregula cica ar vrea sa se schimbe dar practic in inconstientul lui nu vrea pentru ca inca supravietuieste. In momentul cand cade in sant de nu se mai poate ridica, atunci vrea schimbarea. Chiar asa se recomanda familiilor, sa nu-l ajute pana nu cade. Atunci o sa vrea el sa mearga la psiholog si atunci vrea sa inteleaga cauza. Dintre acestia sunt cei care au renuntat pentru totdeauna la baut.
Nu stiu daca exemplul e tocmai potrivit, asa am simtit eu.
Nu doresc la nimeni care e trist sa ajunga la depresie pentru a intelege, de asta am si scris.

