Depresia - cauze, experiente

Cineva trebuie sa vorbeasca cu ea sa inteleaga ca numai ea este stapana pe corpul ei si va fi ce vrea ea!!!

Daca asa-si continua viata ei, nu va fi bine. Cu cat lasa mai repede sa plece ideile departe de ea, va incepe vindecarea sufleteasca, altfel doar rana se face mai mare si ea sufera.

Sint unele persoane care vor sa fie in aceasta stare si nu-si dau seama cat de mult rau fac celor din jur.

Cand s-a impacat cu situatia ca sotul nu mai este si nu va mai reveni, acela va fi punctul de intoarcere la viata normala fara medicamente si terapie.

Trebuie organizat o festivitate in memoria sotului cu toata familia si acolo sa promita ca s-a impacat cu soarta si viata merge inainte, ceva de genul asta, am auzit si eu aici la TV. Trebuia imediat pus pe picioare dupa evenimentul trist, nu lasat sa treaca mult timp ca deja s-a obisnuit asa si nu-i mai pasa de nimic. Sper ca va reveni curind din starea asta de doliu la nesfarsit.

Olga,

Tu te tratezi? Daca nu, cand o sa incepi? Eu sper sa mai o mica sansa... Ai o parere despre orice, si nici nu rezisti sa n-o spui. Asta-i foarte grav.

Olga Khan a scris:

Trebuie organizat o festivitate in memoria sotului cu toata familia si acolo sa promita ca s-a impacat cu soarta si viata merge inainte, ceva de genul asta, am auzit si eu aici la TV. Trebuia imediat pus pe picioare dupa evenimentul trist, nu lasat sa treaca mult timp ca deja s-a obisnuit asa si nu-i mai pasa de nimic. Sper ca va reveni curind din starea asta de doliu la nesfarsit.

Da' de parastase ai auzit? Sau ai si uitat? Ti s-a sters...

Deea, mama a trecut prin aceeasi situatie dupa decesul mamei ei. Insa abia dupa 2 ani am reusit sa o conving ca are cu adevarat o problema, pentru ca ei i se parea totul normal. Daca ea e convinsa ca are o problema si e hotarata sa o rezolve, sansele sunt mari ca terapia sa aiba efect. Daca nu, nu o poti forta sa faca asta.

Pe mama eu am adus-o in Bucuresti, la acelasi terapeut la care am fost si eu si acum e ok in mare masura. Acum a constientizat ca moartea e ceva natural, ca e normal sa suferi cand dispare cineva drag, dar ca trebuie totusi sa il lasi sa plece pe drumul lui.

Parerea mea, din ceea ce am vazut la mama, este ca terapia o poate ajuta sa isi schimbe tiparele de gandire, pastilele nu cred ca o pot face.

Broscuta_Fermecata a scris:

Deea, mama a trecut prin aceeasi situatie dupa decesul mamei ei. Insa abia dupa 2 ani am reusit sa o conving ca are cu adevarat o problema, pentru ca ei i se parea totul normal. Daca ea e convinsa ca are o problema si e hotarata sa o rezolve, sansele sunt mari ca terapia sa aiba efect. Daca nu, nu o poti forta sa faca asta.

Pe mama eu am adus-o in Bucuresti, la acelasi terapeut la care am fost si eu si acum e ok in mare masura. Acum a constientizat ca moartea e ceva natural, ca e normal sa suferi cand dispare cineva drag, dar ca trebuie totusi sa il lasi sa plece pe drumul lui.

Parerea mea, din ceea ce am vazut la mama, este ca terapia o poate ajuta sa isi schimbe tiparele de gandire, pastilele nu cred ca o pot face.

stiu ca pastilele nu sunt solutia.......dar nu stiu unde sa o duc? la ce psiholog bun? la ce centru ? pe net am cauta tdar nu am gasit centre specializate pe asa ceva.......iar la psiholog.....de unde stiu ca e bun? asa am fost si la celalalt ...cu recomandare ca e excelenta....si pana la urma.......scria retete la greu......si se vedea cu ea odata pe luna...

Eu iti pot recomanda psihologul meu, dar e in Bucuresti. Insa sub nici o forma nu o sa ii recomande medicamente. Putem vb prin PM pentru date de contact. Numai bine !

as vrea sa vb si eu cu unul altul de pe aici sa mi se dea si mie un sfat..ma simt asa de singura ,nu am nici un obiectiv...m-am saturat de viata asta si la 23 de ani toti imi zic ca nu tre sa fiu asa de pesimista dar nu imi pot reveni...mi frica cateodata sa nu zic cine stie ce...

Cum ai incercat pana acum sa scapi de starea asta? Spune-ne mai mult despre tine.

Waw esti asa de tanara?

Cu ce te ocupi?

Iti face placere ceea ce faci?

Z-ne mai multe si poate te putem ajuta, doar d'asta suntem pe aici!

Numai bine

onukka a scris:

as vrea sa vb si eu cu unul altul de pe aici sa mi se dea si mie un sfat..ma simt asa de singura ,nu am nici un obiectiv...m-am saturat de viata asta si la 23 de ani toti imi zic ca nu tre sa fiu asa de pesimista dar nu imi pot reveni...mi frica cateodata sa nu zic cine stie ce...

am cu 10 ani mai mult ca tine si aceeasi stare de rahat o am si eu mai ales ca eu fata de tine sunt trecut prin mult mai multe ca tine macar doar datorita timpului mai mare care am trait pe pamantul asta....nu te astepta sa ai un raspuns concret ca si eu il caut de ceva ani si afara de filozofii(pe care eu ma indoiesc ca le vei asculta)nu vei gasi raspuns!toti iti vor zice cam acelasi lucru;ca tu singura sa reusesti si trebui sa te ajuti sa treci peste asta,nu iti va conduce nimeni pasii in viata,plus ca nu ai zis pe ce baza ai depresia-stare precara de sanatate,sentimentala,familiara,financiara etc

onukka a scris:

as vrea sa vb si eu cu unul altul de pe aici sa mi se dea si mie un sfat..ma simt asa de singura ,nu am nici un obiectiv...m-am saturat de viata asta si la 23 de ani toti imi zic ca nu tre sa fiu asa de pesimista dar nu imi pot reveni...mi frica cateodata sa nu zic cine stie ce...

bine ai venit in club !!!

si eu sunt de mult timp asa ... pana si prietenii mei sunt asa ... multa lume e asa

incearca sa-ti mentii echilibrul, gaseste-ti cat mai multe ocupatii - sa uiti - si ... tot inainte !!! poate o rasari si soarele ... candva

elandi a scris:

Cum ai incercat pana acum sa scapi de starea asta? Spune-ne mai mult despre tine.

fericitii astia .... cu textele lor ... da, da