Depresia - cauze, experiente

Din cate vad, la tine se intrevede o lipsa de motivatie. Nu e grav, dar poate deveni in timp daca se cronicizeaza.

Problemele adolescentine de genul 'nimeni nu ma intelege', 'toti sunt la fel si interesati', 'ma privesc ca pe un ciudat' sunt generale si de multe ori tipice varstei, asta in cazul in care nu iti sacrifici personalitatea cu scopul de a deveni musai popular.

Incearca sa cauti colegi mai linistiti, asa cum se pare ca esti si tu..si cauta sa iti petreci timpul liber impreuna cu ei, prin activitati comune. Inca e prea devreme ca sa te infunzi atat de mult in munca, caci risti sa fii stors si sa iti dispara cheful de viata. Caci pana la urma de ce muncim? - ca sa putem avea si timp liber si sa ne incarcam bateriile. Da, e bine sa faci o meserie care iti place, dar parerea mea ca nu e varsta la care sa te adancesti doar in munca.

Inca ceva: tinerii sunt f orgoliosi la varsta adolescentei si pun aspect destul de mult pe imagine (chiar si tu o faci, desi poate ti-e greu sa o recunosti - e firesc) -de aceea nu te astepta ca un amic-prieten (din grupul 'galagios' de acum) sa isi ceara scuze de fata cu ceilalti, chiar daca in sinea lui realizeaza ca ti-a gresit. Incearca sa 'ataci' problema separat, si fa-o imaginandu-ti ca in fata ai un posibil actual si viitor prieten, si nicidecum dusman. Important e sa nu mai pui la suflet lucrurile mici si sa nu mai judeci atat de usor pe ceilalti. Unii amici iti pot fi doar amici, pe cand altii -mai putini la numar - au potential de prieten adevarat in ceea ce te priveste. Incearca sa faci diferenta inter aceste doua aspecte si nu mai pune totul pe seama ta. Cred eu, te va ajuta.

Nonexistent a scris:

Salut, am 19 ani si cred ca sufar de depresie.

De la 13-14 ani am inceput sa fiu foarte introvertit, sa ma inchid in mine, sa socializez cat mai putin.

Introversia este ceva super awesome. Uite o prezentare super faina:

http://www.ted.com/talks/susan_cain_the_power_of_introverts.html

(poti selecta subtitrarea in Romana)

Nu-i nevoie sa socializezi excesiv.

Gaseste-ti un prieten bun cu care sa faci diverse.

Iesi cu bicicleta. Bucura-te de natura. Citeste carti misto. Eu cam pe la varsta ta am descoperit SF-urile si am fost complet captivat de universurile create de Frank Herbert in Dune, Isaac Asimov in ciclul Fundatiei sau Orson Scot Card in seria lui Ender.

Nonexistent a scris:

Apoi au urmat niste probleme urate la liceu si mi-am propus sa ma schimb drastic... am inceput sa ies iar, sa socializez, doar pentru a realiza ca majoritatea indivizilor de varsta mea sunt niste profitori, prosti si ipocriti, dar am incercat totusi sa ma adaptez....

Majoritatea indivizilor de varsta mea sunt la fel, so ?

Afla ce vrei si tine-te de lucru ala, altfel vei pierde timpul asa vreo cateva decenii de-aici incolo.

endorfina naturala e produsa de miscare, meditatie si sex. astea-s caile naturale si sanatoase. caile nesanatoase sunt droguri, alcoolul si zahar.

get laid if you dont wanna get depressed

concluzia, face-ti sex! (dar nu veniti precum zåbelea si spuneti ce si cum si cand)

Eu inteleg ce zici. Multi tineri au problema asta. Nu e neaparat depresie, nici nu cred ca este un cuvant care sa defineasca exact starea asta . Si eu am momente in care efectiv nu ma motiveaza nimic. Stiu ca am lucruri de facut, incerc sa am activitati diverse, noi, insa demult nu am m-am mai simtit emotionata sau miscata in vreun fel "foarte pozitiv" de ceva. Si da, ce-i drept sa teg mentii ocupat non stop e o solutie, caci nu apuci sa te gandesti la "suferintele vietii", dar e ceva superficial.. Nu cred ca este neaparat motiv de mers la psiholog, mi se pare ceva normal, prin care toata lumea trece la un moment dat.Mi-as dori sa stiu ca trece si starea asta la un moment dat si ca nu o sa mai simt golul asta constant..

Eu cred ca in ziua de azi tinerii sunt cei mai afectati de depresie, din cauza lipsei locurilor de munca, problemele sentimentale, familiale sau din neajunsuri. Eu am o nepoatica de 20 ani care a capatat depresia atunci cand a plecat de acasa la facultate si a trebuit sa stea in camin. I-a fost foarte dificil sa se acomodeze noilor conditii si avea mereu stari de nervozitate si de tristete accentuata. Si-a cumparat un tratament pe baza de plante medicinale care se numeste Depress Forte. Mi-a spus ca nu le-a luat cu prescriptie medicala. Se simte foarte bine de la ele si chiar recent si-a gasit si un job in orasul in care s-a mutat. Dar oricum, in caz de depresie este neaparata vizita la un terapeut. . Multa putere si santate va doresc!

Eu fac tratament psihiatric si am mintea paralizata. Nici macar nu ma mai odihnesc, receptorii fiind atat de obisnuiti cu tratamentele incat in loc sa obtin ceea ce vreau-somnul-obtin o stare de transa in care fac lucruri pe care nu mi le mai amintesc. Dorm ba prea putin, ba prea mult si Imi pierd mintile cu buna stiinta, injectiile ce le fac imi dau o pofta de mancare de nestavilit. Am incercat sa renunt la ele insa devin foarte nervoasa, iritabila, anxioasa si nu mai dorm, convulsiile ce le aveam inainte de a incepe tratamentul revenind...chiar daca scad doza treptat. Nu mai gasesc placere in nimic si am un sentiment de inutilitate prezent mereu. Scriu aici ca sa ma descarc si atat, mama mea imi spune sa ma dau cu capul de pereti si ca nu ii pasa nici macar daca mor. Altceva...mi se spune sa ma spovedesc si sa ma impartasesc, lucruri pe care nu am de gand sa le fac.

Ce vrei ? Intreba-te si afla. Dupa ce ai aflat, lasa totul in jurul tau sa se duca dracu, iesi din toate jocurile tuturor, indiferent cum se numesc ele, iesi afectiv din ele, pastrand doar relationarea pe baza rationala, si concentreaza-te real, prin actiunile tale pe ce vrei. Dar intai afla ce vrei.

Depresia apare ca urmare a neconcordantei dintre ce ai nevoie si ce ai de fapt. Ca sa ai ce vrei trebuie sa muncesti. Sa te indepartezi de toti, afectiv, fizic poti sa-i lasi acolo unde sunt, si sa te concentrezi pe ce vrei.

E mai greu sa faci asta cand depinzi cumva de cineva. Dependenta poate sa fie materiala sau afectiva. Dependenta materiala se rezolva cu un job. Dependenta afectiva ti-o rezolvi folosind paleative, gen un forum, sau altceva, care iti serveste drept carja pana viata ta ajunge la punctul la care concorda cu ce vrei de fapt. Si eu, si altii, intram p-aici uneori foarte des, alteori foarte rar, alteori deloc, in functie de concordanta asta.

Noi, oamenii, suntem complicati, ca ne complicam singuri, un animal actioneaza in functie de ce nevoie are pe moment. Intr-o anumita masura, si noi putem face asta. E vestita idee de A FI SINCER CU TINE INSUTI.

Xylia a scris:

Eu fac tratament psihiatric si am mintea paralizata. Nici macar nu ma mai odihnesc, receptorii fiind atat de obisnuiti cu tratamentele incat in loc sa obtin ceea ce vreau-somnul-obtin o stare de transa in care fac lucruri pe care nu mi le mai amintesc. Dorm ba prea putin, ba prea mult si Imi pierd mintile cu buna stiinta, injectiile ce le fac imi dau o pofta de mancare de nestavilit. Am incercat sa renunt la ele insa devin foarte nervoasa, iritabila, anxioasa si nu mai dorm, convulsiile ce le aveam inainte de a incepe tratamentul revenind...chiar daca scad doza treptat. Nu mai gasesc placere in nimic si am un sentiment de inutilitate prezent mereu. Scriu aici ca sa ma descarc si atat, mama mea imi spune sa ma dau cu capul de pereti si ca nu ii pasa nici macar daca mor. Altceva...mi se spune sa ma spovedesc si sa ma impartasesc, lucruri pe care nu am de gand sa le fac.

Eliminarea unui om toxic din jurul tau ar avea efecte uimitoare. Ori tu ai mai multi.

si cariera?!?!

cu cariera cum ramane?