Ce mai cititi?

Maeve. a scris:

Ai invatat ceva din cartea asta? Recunosc ca nu am citit-o, dar mie mi se pare inutila numai privindu-i coperta, as incadra-o la categoria "Sandra Brown". Scuze, sper sa nu te fi suparat remarca mea.

On: Cel care mă așteaptă - Parinoush Saniee

Cine vrea sa priveasca lumea araba dintr-o alta perspectiva, lăsând la o parte cliseele si ideile preconcepute, cine isi doreste sa o inteleaga cu adevarat, sa isi dea seama ca nu exista niciun popor sau o cultura rele in totalitate, asa cum nu exista nici popoare sau culruei bune prin excelenta, cine doreste sa priveasca lumea araba prin ochii unui reprezentant al acestei lumi, are ocazia sa o faca citind cartea asta.

Fragmente

Da, paginile pe care le-ai arătat sunt destul de sugestive.

Recunosc că nu sunt fanul mentalității si culturii arabe contemporane. După nesimțita mea părere, arabii au rămas blocați în timpurile lui Gizăz. Am prieteni de familie în Marrakech (Maroc), așa că știu ce zic. Pentru turiști poate să pară ceva pitoresc, dar în realitate nu este.

Arabii poartă în suflete o ură latentă față de femei. Un arab își va respecta soția și o va trata regește până i se năzare ceva. Ei, din momentul acela femeia va deveni pentru el exact ce i-au băgat în cap părinții, muftiul, Coranul și prietenii: o ființă inferioară. Sau, vorba lui Victor Petrini, "un obiect de nuiele".

Femeile arabe cunosc foarte bine această situație și s-au adaptat la ea. Cel mai greu e pentru femeile provenite dintr-o cultură diferită să se integreze în lumea arabă. Iar grăuntele ăla de nesiguranță, de presentiment neplăcut, nu va dispărea niciodată din subconștientul lor.

Probabil că sunt subiectiv, așa că nu mai zic. :)))))))

..............

La recomandarea unui bun prieten, am citit "Jurnalul unui post terapeutic de 40 de zile cu apă", de Cezar Elisei.

Cartea chiar e un jurnal, acțiunea se desfășoară înainte de și la începutul pandemiei, și vorbește despre călătoria autorului la o clinică neconvențională din Siberia, pentru a-și vindeca în special răni ale sufletului și pentru a verifica dacă postul de 40 de zile NUMAI cu apă este benefic.

Omu' a apucat să scrie cartea, deci n-a dat colțul. I sa-u vindecat niște afecțiuni vechi, a slăbit, ajungând la greutatea optimă pentru înălțimea lui, și alte chestii pozitive. Totuși, elementul de exaltare religioasă este prezent în proces, deși autorul se chinuie să demonstreze că n-are nici o legătură.

Iar perioada de după post, în care efectiv trebuie să învețe din nou să mănânce, arată că postul de 40 de zile cu apă nu e pentru oricine. Well, nu e pentru nimeni, dacă mă întrebați pe mine.

Dar cartea e interesantă și ușor de citit.

gargbird a scris:

Arabii poartă în suflete o ură latentă față de femei. Un arab își va respecta soția și o va trata regește până i se năzare ceva. Ei, din momentul acela femeia va deveni pentru el exact ce i-au băgat în cap părinții, muftiul, Coranul și prietenii: o ființă inferioară. 

Femeile arabe cunosc foarte bine această situație și s-au adaptat la ea. Cel mai greu e pentru femeile provenite dintr-o cultură diferită să se integreze în lumea arabă.

Unde sunt eu acum (orașul) sunt foarte mulți musulmani, nu doar arabi, pt că sunt și musulmani care nu-s arabi. Practic, europencele (cele single) au șanse foarte mici de a-și găsi un partener ok, pt că, dacă nu-s musulmani, sunt sikh, jainiști, hindu, budiști etc. Și dacă-s europeni, cei singuri rămași sunt cocalari needucați, adică neeligibili, dar asta-i partea a doua.

Dar mai bine îmi iau un câine și mor singură, decât să mă bag în ceva ce nu înțeleg, cu potențial ridicat de pericol pt mine, în cazul musulmanilor. 

Niciodată nu o să înțeleg ce le determină pe femeile europene să se convertească, să accepte să trăiască în țările arabe. Nu e vorba atât de religie, cât despre mentalitatea și cultura complet diferite. O fi natura lor mai submissive sau or întâlni bărbații ideali, cine știe. Mie mi se par imprevizibili și periculoși. O dată li se activează jihadistul latent și nu știi ce o să facă.

La Asia Express au arătat niște aspecte de prin Iordania, bărbați cu 4 neveste, spuneau ei că bărbatul este dator să le asigure totul nevestelor, iar ele au dreptul să pretindă să fie întreținute. Și multe alte chestii pe care noi, fără un studiu aprofundat al culturii lor, nu o să le înțelegem niciodată.

Cât despre a considera femeile inferioare, departe de mine să le iau apărarea arabilor, știind ce se întâmplă în țările fundamentaliste, dar:

Indienii sunt inofensivi, dar și ei au reputația că se poartă nerespectuos cu femeile, pt că le sunt inferioare. Nu știu nimic despre violență. Deși am un coleg sikh care, dacă ridică nevastă-sa un deget, e drepți. Dar sunt născuți/crescuți aici, probabil s-a diluat mentalitatea.

Și, surpriză, o să fiți mirați (sau nu) să aflați că și în Japonia (the one and only), în anul 2021, femeile tot inferioare sunt considerate. 

Last but not least, nici bărbații est-europeni nu par să considere femeia egala lor. Luați așa, la grămadă, evident că or mai fi printre ei și "egalitariști",  dar să recunoaștem că nu doar musulmanii suferă de meteahna asta.

Desigur ai dreptate si despre romani,  aici in America am vazut mai mult abuz decat in Romania ca traduc acte de toate felurile.  

Dinu C. Giurescu- Uzurpatorii (România în 1945) 

I.M. Ștefan- Viața începe la Milogu

Gai-Jin, James Clavell. O dragoste mai veche, Clavell, unul dintre cei mai interesanți scriitori, pentru mine.

Nici in fata bibliotecii n-as mai trece, dar nici nu cumpar carti, doar la ce sintem abonati din marile reviste al planetei citesc totul pana soseste editia urmatoare.   

Castelul, de Kafka, nu e nevoie de cuvinte, ador stilul lui unic si Castelul din Otranto, de Horace Walpole. Faina!

Sunt la volumul 2 din Gai-Jin, dar mi-au venit cărți noi:

Copiii de pe Volga, Guzel Iahina (Autoarea Zuleihăi, deci abia aștept)

The Testaments, Margaret Atwood - un sequel la "Povestea slujitoarei" (publicată in 1985, interzisă o vreme) apărut la multă vreme după romanul original, în 2019, m-a luat valul și n-am observat că e în engleză, asta e. N-am sesizat dacă e și în română. Interesant de văzut cum a continuat povestea, pt că a scris-o abia după ce a văzut ce impact a avut serialul. "Povestea slujitoarei" e foarte bună, îmi plac distopiile.

Farmacistul de la Auschwitz, Patricia Posner - am citit că farmacistul era un individ de origine română... foarte curioasă sunt și de cartea asta.

Tai-Pan, James Clavell. Yay! 

Și, last but not least, Regatul, Jo Nesbø, foarte bucuroasă sunt că am pus mâna pe încă o carte de-ale lui. "Omul de zăpadă" e wow, unul din cele mai captivante thrillere nordice pe care le-am citit. Păcat s-au grăbit să facă film și l-au făcut muci.