Naeema a scris:
Nu e genul meu de lectura. Eu sunt mai mult cu historical fiction sau istorie fara fictiune, fantezie uneori (precum Game of Thrones)
Imi plac nuvelele care expun culturi diferite.
Ai aici domenii vaste de unde sa alegi.
Insa tocmai in domeniul asta se scrie foarte mult. In fantasy nu mai ajunge o carte, ci se publica o serie nesfarsita cu acelasi univers. O carte de fantasy poate ajunge si la 800 de pagini, cum e Numele vantului cronicile ucigasului de regi, de Patrick Rotfuss, iar volumul doi e si mai gros. Se scriu sute de pagini inainte ca sa se intample ceva dramatic, o intorsatura de intriga. George RR Martin e specialist in preludii din astea.
La romane istorice e la fel. Dupa succesul cu "Stalpii pamantului", (1000 de pagini) Ken Follett scoate si "O lume fara sfarsit", 1350 de pagini in doua volume. E o frumoasa descriere a Evului Mediu englez, care nu se axeaza doar pe cavaleri, ci arata si vietile taranilor, calugarilor, negustorilor si mestesugarilor. Insa sunt 2350 de pagini!
Cartile care arata alte culturi (japoneza, indiana, chineza, vietnameza) se citesc mai greu, pentru ca la fiecare pagina sunt concepte si traditii cu care nu esti familiarizat, si trebuie sa le intelegi ca sa treci mai departe. Asta e si placerea pentru care le alegem, sa iesim din familiar, insa lectura inainteaza mai greu.
Chiar ieri mi-am cumparat Natsume Soseki, Calatoria.Sovaiala, o carte mai veche, dar bine scrisa. Insa sunt atat de multe concepte noi, incat nu se poate citi rapid.
Cand cititorii sunt femei care au si o gospodarie de intretinut, copii si barbati de crescut, prieteni de familie, hobbyuri, serviciu, sau barbati cu servicii, condus acasa in trafic, sarcini gospodaresti, sotie si copii sau partenera sau one-night-stand-uri, prieteni, sporturi si calatorii, e greu sa mai citim carti de mii de pagini, ca nu suntem in copilarie cand dupa scoala si teme aveam timp mai mult la dispozitie.
Asta e trendul in literatura: scriitorii devin profesionisti, nu mai fac altceva toata ziua decat sa scrie, si scriu romane fluvii, cat nu putem noi citi. Ce e de facut?
Cititorul lor profesionist nu exista, adica acel cititor cu timp etern la dispozitie (Borges era cititor profesionist, dar el avea o secretara non-stop langa el, si desi era Director la Biblioteca din Buenos Aires nu prea se implica pe acolo). El chiar recitea cartile preferate.
De asta eu citesc de multe ori proza scurta, sau chiar antologii de vorbe de duh, cum e asta:
