Pan Wolodyjowski - Henryk Sienkiewicz
O carte minunata, mai usoara la citit decat m-as fi asteptat.
Ce mai cititi?
Început de andya, Sâm 15 ian 2005 · 3.201 răspunsuri · 359.124 vizualizări
Barba albastra, Kurt Vonnegut Jr.
Nero - Arthur Weigall
NEMIRA SF:
Jack McDevitt=Exploratorul;
Michael A.Stackpole=Atlasul secret;
A.S.Byatt=Natura moarta;
Iain M. Banks=Spectrul lui Phlebas.
Itsi Bitsi a scris:Ti-a placut? Eu consider ca e interesanta povestea, insa titlul nu e foarte bine ales.
Da, mi-a placut. De acord cu tine.
Acum citesc On, off - Colleen McCullough
Nu stiu titlul in romaneste.
Este genul de thriller, pentru pasionatii de gen, care te face sa-l citesti pe nerasuflate, un pic cam fortata incercarea autoarei de a te duce pe o pista falsa, desi pe de alta parte iti da indicii clare despre criminal.
Dar e misto.
Editat Joi 18 mar 2010 15:03
Fiindca mi-am adus aminte de thrillere, m-am apucat sa citesc John Le Carre, Jocul. Excelenta (desi este mai mult un thriller psihologic decat unul de spionaj). Personajele sunt foarte bine conturate, actiunea te tine in tensiune, iar personajul principal povesteste in forma monologului interior istoria unei iubiri care se dizolva, a unei iubite furate de prietenul apropiat si istoria unei revolte armate undeva in fosta Uniune Sovietica. Restul descoperiti voi.
Editat Sâm 20 mar 2010 01:02
Am inceput un alt thriller, dar de data asta scris intr-o nota vesela. Un detectiv la feminin, care rezolva cazuri din intamplare.
Deci Placeri divine, Kerry Greenwood.
Editat Sâm 20 mar 2010 19:50
Dama cu camelii- alexander dumas- fiul, am terminat de citit, acum citesc Procesul de Franz Kafka
Anna Karenina, de Tolstoi. am revazut recent ecranizarea din 1997, e cea care'mi pare cea mai reusita, apoi am cautat cartea in biblioteca, la inceput am recitit doar pasaje, acum m'a prins cu totul..
Rusine sa-mi fie, nu am citit "Anna Karenina". La rusi am inceput pe dos, cu cei noi si apoi am dat iama si in cei vechi.
Mai am citeva pagini si termin "Dansatoarea din Izu" a lui Kawabata. Am fost mai lenesa la citit in perioada asta. Insa povestirile japonezului mi-au placut tare mult. Iar acum, ca ma indrept spre a incheia cartea, m-am intrebat ce anume, pe linga minimalism, simplitate, comprimare in simboluri, in citeva creionari care sa prinda un intreg de semnificatii, am gasit comun in literatura japoneza citita pina acum. Si mi-am dat seama ca este acea voce interiorizata, care nu "tipa", care nu arunca totul spre cititor, care nu spune tragediei tragedie, care nu da lacrimile si ranile pe fata, ci le inghite si le indura cumva cu stoicism. Din ce-am citit scris de japonezi am observat ca ma atinge dramatismul si tragismul pastrat sub aceasta forma comprimata si contrabalansat prin detasarea spiritului animist.
Imi dau seama ca astazi, in epoca a tot felul de exuberante si exotisme, aceasta tonalitate insa nu are cum sa fie auzita bine de multi occidentali (si noi sintem occidentali in comparatie cu cei din Tara Soarelui Rasare). Si chiar multora le pot parea monotone si plictisitoare scrierile japoneze.