Draga servus ...postarile tale sunt atat de haioase ca ma distreaza nespus sa le citesc.
Pe de o parte spui ca dumnezeul lumii acesteia e diavolul si pe de alta parte nu faci legatura ca exact acesta a inspirat la scris biblia. Nu uita ca acum 2000 de ani biblia nu era o carte ptr popor caci nu existau tipografii, ci era o carte exclusiv pentru cler, adica nu pentru tine.
Cel care a facut ca sa ajungi sa o poti citi tu a fost tot stiinta si indemnarea omeneasca si nu vre-o minune cereasca
Asta ca sa intelegi ca preotii catolicii au primit o carte scrisa ptr ei si nu ptr voi pocaitii.Asa ca Biblia fiind inspirata de papa de la Roma pe care voi il considerati satana, si telescopul lumii acesteia e tot unealta celui care a facut-o respectiv satana.
Ciudat este ca de trait traim cu toti pe planeta pamant doar ca moartea ne-o daruieste tocmai dumnezeul tau, lual-ar ...... Deci noi traim pe planeta vietzii si Biblia e de fap[t telescopul catre moarte.... si exact asta este!
Referitor la jocul de-a viatza....si moartea ...numit religie crestina!
Tot asa au zis si aia de la Caritas ... si uite ce au patit!
Draga Soimons, daca nu te-ai impiedica atat de mult de limitile care ti le-a pus natura si in care te tine sclav lumea careia te inchini, poate ca ai intelege ca ca Cel care compus continutul (textul ) bibliei nu poate fi o persoana marginita si limitata. Cei ce au scris-o (tiparit-o) nu ma intereseaza. Dar ti-am spus de multe ori ca aceste lucruri le stiu doar cei care studiaza aceasta carte. Daca eu nu as fi trecut nici clasa I-a, oare nu as fi un prost sa spun ca inteleg matematica mai bine decat un profesor universitar? Cam acelasi lucru face-ti toti cei care contrazice-ti biblia in necunostinta de cauza. Unii au filit un pic paginile ei, si nu au inteles o branza, dar se declara atotstiutori. Eu unul sunt mai mult decat convins ca va veni o zi cand toti vor vedea clar impotriva cui au luptat, atunci cand luptau cu biblia.
Iubirea e singurul telescop autentic prin care poti vedea universul. Grija mare pe ce temelie iti ridici credinta...
Biblia e doar o carte, una din multele...
Da, sunt foarte multe lucruri vrednice de urmat in ea... dar sunt si multe inconsecvente. Gasesti diferente de ton si interpretare de la o traducere la alta... uneori traducerea schimband toata ideea... Iar daca asta se intampla dintr-o simpla traducere imagineaza-ti ce impact poate avea un scrib obosit transcriind un cuvat gresit sau adaugand o litera/cuvant.
Cavaleru'Jedi,
Daca te referi la sentimentul iubirii, desi suna frumos, te asigur ca este incomplet pt a ajunge prin el la desavarsire. Cu toata tactica poetilor, niciunul nu a demonstrat mai mult decat Hitler, care este URA intruchipata. Adica desi ei au iubit, au sfarsit la fel ca Hitler. Ba inca unii din ei nu vor avea niciodata renumele lui Hitler.
Vei spune probabil, ca aceasta este soarta fiecarui om. Totusi biblia da o speranta mult superioara celei pe care o da sentimentul iubirii. Biblia vine cu asigurarea ca cine-si regreta faptele rele si va face din IUBIRE si DREPTATE principiile vietii sale, va primi de la Dumnezeu o viata nu de 100, 1000, 1000000 de ani, ci VESNICA. Dar iubirea fara dreptate ramane doar un sentiment prin care se face rau cat si prin ura. Iubirea insotita de dreptate, insa, este o iubire principiala, si este regula de baza a guvernarii Imparatiei Cerurilor. Asa vei fi pregatit sa te numesti cetatean al acestei Imparatii.
il servo, cand vei renunta ireversibil la comparatiile ilare cu Petru si cand vei realiza ca nici macar propriul tau nick-name n-ai fost in stare sa-l scrii cu majuscula, vei ajunge poate la concluzia ca ura fatisa impotriva ateilor nu face cinste unui bun crestin, asa cum te pretinzi tu. Fara sa mai vorbim de confuziile si erorile de logica pe care le etalezi, sustinand ca dumnezeul ateilor este Satana, cand ar fi destul sa sa dai un search pe Google ca sa vezi ca ateismul presupune lipsa oricaror credinte in orice personaj imaginar.
Zicea dumnezeul tau (sic! "d") sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti. Daca un ateu se dovedeste a fi un om la fel ca tine, cu bucurii si suferinte, cu dorinte si patimi, cu realizari si esecuri, traitor al aceleasi vieti plina de bune si rele, singura diferenta intre tine si el fiind aceea ca el nu considera ca are motive sa creada in vreo divinitate, esti convins ca respecti porunca divina cea mai de pret daca-l dispretuiesti si daca incerci sa-i bagi pe gat credinta ta ?
Silentia, daca te deranjeaza ca m-am comparat cu Petru, inseamna ca crezi in faimozitatea acestei persoane, si deci nu esti o atee. Frumos.
"Nick-name"-ul meu nu-l consider un nume ci o caracteristica, dar chiar daca dupa regulele gramaticii romane, el trebuie sa fie obligatoriu un nume, eu am zis ca stiu aceste reguli dar nu am zis ca le respect. Eu nu sunt un sclav al regulelor omenesti, si atunci cand consider ca trebuie sa le incalc, o fac liber. Eu stiu ca datorita orgoliului personal a aparut pacatul in univers, si respectul exagerat fata de persoana mea, inalta orgoliul meu care este o sursa de pacate. Din motivul asta prefer sa folosesc cat mai putin pronumele "EU", sa-mi neglijez poftele, sa nu-mi scriu numele majuscula (atunci cand se poate), sa nu-mi aduc aminte de ziua mea de nastere ca de ceva important, etc. etc.
Mai zice-ai ca sustin eronat ca dumnezeul ateilor este Satana. Ei bine, afla ce zice scriptura si Isus: "cine nu este cu Mine este impotriva mea". Deci oricine nu se inchina lui Dumnezeu, automat se inchina Satanei chiar daca nu este constient de asta. Dumnezeu este viata, iar Satana este aducatorul mortii. Intre viata si moarte nu exista nimic. Nici intre bine si rau nu exista nimic. Intre lus si minus exista doar zero (adica nimic). Si tot asa. Cine nu-i cu Dumnezeu, ESTE CU SATANA.
Si asta nu tine de credinta.
Referitor la iubirea de aproapele, ea nu exista daca nu se manifesta prin facerea de bine. Dumnezeu ne PORUNCESTE in vechiul testament, sa avertizam pe oricine pacatuieste de pacatul lui. Daca nu-l avertizezi, zice, vei raspunde pt sangele lui.
Daca il avertizezi dar nu te asculta, esti eliberat de raspunderea ta.
Deci ceea ce tu numesti "bagatul credintei pe gat", este o dovada a dragostei noastre pt voi cei care nu credeti. E adevarat ca e un pic cam stirba aceasta dragoste, dar tine cont ca nici noi nu suntem sfinti, si suntem pacatosi pocaiti. Adica pacatosi care regreta starea in care se afla, si traiesc pe baza fagaduintei ca intr-o zi Isus ne va elibera de aceasta fire pamanteasca in care suntem dependenti de pacat.