Început de Ma'at, Dum 26 nov 2006 · 36 răspunsuri · 17.701 vizualizări
de fapt, cand moare ceva frumos .. noi renastem.
Mai buni, mai rai, mai sceptici, mai cruzi, mai blanzi..asta tine de ce alegem sa fim.
O singura data ne nastem in viata fara sa putem controla ce anume nastem in noi. De acolo inainte insa, renastem mereu, fiind constienti , de cate ori alegem noi asta.
Am fost 'ucis'.
Am urat.
M-a durut ura.
Am iertat.
Am devenit mai tolerant si mai rabdator.
Am ales cele din urma, pentru a scapa de ura. Prea tare durea.
ada_ a scris:Shakespeare scria: "Cand frumusetea moare,se intoarce negrul haos."Cand ai avut prima oara sentimentul ca a murit ceva frumos in tine sau in lumea inconjuratoare?
Pentru prima oara...nu stiu, acum multi, multi ani; sunt o persoana optimista (si uneori credula), desi se amelioreaza cu varsta. Asa ca s-a intamplat de foarte multe ori. Intrebarea de rigoare e daca poti drege situatia tu insuti sau nu. Daca o poti drege prin iertare, oricat de mult te-ar fi durut, sa zicem, cuvintele cuiva, indicat ar fi sa o faci. Cu cat te eliberezi mai mult din ghearele ranchiunei, viata ta devine mai buna. Mai grav e cand te simti vinovat; doare de 1000 de ori mai mult decat cand iti greseste cineva (atunci macar stii ca sta in puterea ta sa ierti, ca poti - si foarte probabil vei - face asta, si totul va fi ca inainte). Raspunsul e sa inveti din asta, ca nimic nu se intampla fara rost, si sa eviti orice greseala ar putea sa te readuca in situatia respectiva.
n'am uitat dar am iertat mereu, niciodata n'am avut puterea (sau slabiciunea) de a ma razbuna desi nu sunt chiar blandetea intruchipata.
5-6 ani. Planare nereusita de pe canapea. Realizat ca nu pot zbura. Prima si cea ma intensa dezamagire.
Demult, dar nu tare demult... s-a dus ceva cand am vazut ca zapada nu ma mai bucura, cand m-a facut sa plang tristetea altcuiva, cand m-a certat rau mama, cand m-am suparat pe ea, cand m-au luat de la bunici, cand mersul cu autobuzele nu a mai fost defel spectaculos, cand desenul mi-a fost ignorat, cand mi s-a rupt stiloul, cand le-am dorit sa fie bine, cand am realizat ca un caleidoscop nu ma mai preocupa, cand am realizat ca zambesc fortat, cand am pierdut anul de cules violete, cand am vazut ca s-a schimbat, cand am daruit fara sa vreau, cand am ascultat explicatiile logice...
...nu am "reinviat" din cele, a murit si pierdut a fost.
am renuntat sa mai caut, prefer sa astept pur si simplu. sa vina de la sine, pt.ca stiu ca se va intampla, curand.
par atat de slaba, de fragila uneori dar pana acum nimic nu m'a facut sa mor. nimic nu a murit in mine, doar cate ceva s-a ascuns in vreun cotlon al sufletului sau al mintii, asteptand..
Aha, deci asta este coltul unde ar trebui sa ne plingem singuri de mila?!
Ce timpenie! E ca si cum ti-ai trage suturi in fund de unul singur!
Prostia se plateste. Intotdeauna.
nţţţţ, cat cinism!
sau e doar realism turnat in cap ca o galeata cu apa rece? :)
daca cineva e masochist si prin suturi in propriul fund (si nu al tau, de ex.) se simte mai bine, care e problema?
vacantele la bunica, gustul placintelor aburinde mancate fara grija siluetei, tavaleala vesela si galagioasa prin iarba moale si parfumata, scaldatul interzis de mama, bataia luata dupa, mangaierea duioasa şi glasul blajin al tatei...si toata inocenta schimbata intr'o buna zi pe realismul dur al maturitatii.
florianb a scris:Aha, deci asta este coltul unde ar trebui sa ne plingem singuri de mila?!Ce timpenie! E ca si cum ti-ai trage suturi in fund de unul singur!
Prostia se plateste. Intotdeauna.
Corec.
Pe acest forum, si lipsa de respect la adresa celorlalti useri se plateste... macar uneori.
Capsici?
(Avertisment, that is)
ada_ a scris:Shakespeare scria: "Cand frumusetea moare,se intoarce negrul haos."Cand ai avut prima oara sentimentul ca a murit ceva frumos in tine sau in lumea inconjuratoare?
cand a murit prima mare iubire. dar dragostea renaste mereu, trebuie doar sa-ti lasi mintea si sufletul deschise.
a trecut mult timp de atunci, ne-am reintalnit dupa ani si ne-am dat seama ca degeaba ne desparte un continent (sau mai putin), ceva a ramas pentru totdeauna in sufletele noastre, ca int-un fel, inca ne iubim, desi altfel acum. sau...
