wow ce povesti frumoase... mi-au dat lacrimile la unele dintre ele, pe bune. eu mi-am povestit viata amoroasa de atatea ori incat...sincer, am obosit. o sa rezum si eu in cateva fraze iubirea care mi-a dat tarcoale pana acum. nr 1.: la 15 ani, clasa a 8-a, el cu 3 ani mai mare ca mine, iubire la sat (cum au cred ca toate fetele) - la inceput el m-a vrut, eu nu, apoi eu l-am vrut , el nu prea, dar...a acceptat, dupa multe luni (9 cred) m-a dezvirginat aproape violandu-ma, nu ne-am mai vazut apoi, nu ne-am mai vorbit (o perioada, ca apoi am reluat conversatiile), am fost impreuna cam 10 luni.
nr.2: la 17 ani,clasa a 10-a, el cu un an mai mare, iubire de cartier - baiat frumos, dorit de toate,m-a ales pe mine in urma unei intalniri intamplatoare. relatie frumoasa, ne vedeam zilnic la ora 7 seara (ca la job), ne intelegeam bine, pana l-am inselat cu nr.1. l-am inselat pt ca imi era mila de el. nu sariti cu paru' ca eram mica. gandeam altfel. am plans, am suferit, vai de capul meu ce am facut? n-am mai vb cu niciunul dintre ei. dupa cateva luni s-a intors, m-a invitat la revelion, nu m-am dus, dar am ramas prieteni. aproape in fiecare an m-a chemat la revelion si niciodata nu m-am dus. acum ne intelegem bine.rel a durat 4 luni.
nr.3:18 ani, clasa a 11-a/12-a, el de aceeasi varsta cu mine, iubirea adolescentei mele.a fost prima data cand am simtit ca sunt iubita si respectata, ca iubesc si sunt fericita. minunat, imi amintesc cu cel mai mare drag de realtia aia. tot timpul imi spuneam ca e dragoste de roman, cu timpul mi=am dat seama ca nu era asa. era iubirea implinita, fericita si frumoasa.ne-am despartit dupa aproape un an din cauza scolii si a mamei lui care nu ii lasa timp destul sa se intalneasca cu mine pt ca avea de invatat...am suferit enorm, am plans si mai mult si i-am demonstrat ca pot sa iau note mai mari ca el si fara el. vorbeam la telefon si pastram legatura, lucru ce nu imi facea prea mult bine. suntem prieteni foarte buni acum si am mai avut vreo 2 tentative de impacare cu ani in urma,dar ne-am dat seama ca nu mai avem nimic unul pentru altul. de fiecare data cand are nevoie sa vorbeasca cu cineva ma suna si nu uita niciodata sa imi spuna la multi ani de zilele mele de naster si nume. si eu fac la fel. e un om deosebit, pacat ca a dat peste o fata care nu stie sa il aprecieze si nu il face fericit.
nr.4: 19/20 ani, anul I de facultate, de aceeasi varsta cu mine, fost coleg de gimnaziu, el ma placea demult, incerca sa imi itnre in gratii, pana la urma l-am acceptat. ne-am inteles ok, pana cand el si-a dat seama ca incepeam sa il iubesc, el nefiind omul care sa aiba ceva serios cu cineva. ne-am despartit inainte de revelion, dar totusi am plecat impreuna la sat, am vorbit, cand ne-am intors ne-am impacat cu scopul sa facem sa mearga. dupa 2 sapt a avut accident de masina: coma de gradul III, slabe sanse sa scape. nervi, durere, lacrimi, drum intre faculta si spital, durere augmentata de gelozia ca fosta prietena incerca sa imi ia locul. si-a revenit, a ramas cu o semipareza pe fata pe partea stanga, ne-am despartit fiindca nu se suporta in halul care era si credea ca sunt cu el din mila.acum e in germania, vb pe net, ne intelegem bine, ne intalnim cand vine in tara si imi aduce ciocolata.
nr.5: 20/21 ani, anul 2 de faculta, el austriac de varsta cu mine, l-am intalnit cand si unde ma asteptam mai putin. mi-a zis ca ma iubeste dupa 5 zile (n-am crezut), am fost in austria la el, sex nebun, iubire mare, fericire, tot tacamul pana cand in plina sesiune aflu ca s-a intors la fosta. am aflat de la prietenul lui, nu de la el. plans, suferinta, durere, iarasi ia-o de la capat....
nimic serios timp de un an, iubiri pasagere, fara sex, pana cand descoperind si eu online dating-ul... l-am intal pe nr.6.
nr.6: 22 ani, anul 4 de faculta, cu 5 ani mai mare ca mine, prima intalnire dureaza 11 ore, nu ma mai dadeam dusa, a inceput furtunos, a continuat furtunos si s-a termina mai taraganat. am fi putut fi ferciti daca ar fi stiut sa ma "handluie". s-a terminat urat, cu palme (date de catre mine), lacrimi, reprosuri si regret ramas in suflet. despre asta as putea spune ca e o iubire de roman pentru ca s-a terminat cand inca mai existau sentimente si am calcat peste ele punand capat.
nr.7: aproape 23 de ani, cu 2 ani jumatate mai mare ca mine, intalnire absolut intamplatoare la colt de strada (ma duceam sa ma despart de nr 6); el era cu o prietena de a mea, ne-a facut cunostinta, i-am retinut numele (nu stiu cum de), dar chipul nu.prietena imi spune dupa cateva zile ca dansul vrea sa ma cunoasca mai bine, eu nu aveam chef de asa ceva ca inca sufeream si eram o epava emotionala, dar vorbind cu el pe net, mi-a placut ce am descoperit. ne-am intalnit si suntem impreuna si azi. e omul care mi-a adus linistea...si iubirea din nou. fericirea si siguranta. sper sa dureze, dar nu mai cred in cuvinte mari (pt totdeauna sau planuri de viitor)
ioai si uite cat am scris...eh...enjoy !
, era o fata tare cuminte si sfioasa mai mare decat mine cu un an, am placut-o, m-a placut noroc cu o colega care ne-a facut lipeala.Am stat cu ea cred vreo 5 luni, si m-am despartit la fel fara nici o explicatie.Dar Loredena a fost fata care a schimbat in mine ceva, cand am vazut-o cat a suferit dupa mine; m-a marcat;, mi-am zis sa nu mai ranesc pe nimeni si am inceput sa respect foarte mult pe cel de langa mine. Intre timp ea a ajuns mare directoare la o firma multinationala.:D.
... nu simteam nici o atractie..