Eutanasia

artemis_dida a scris:

Eu sunt contra euthanasierii!!! Pur si simplu religia interzice sa luati viata cuiva!! Daca Domnul a vrut ca omul respectiv sa nu moara pai are motivele Lui!

Probabil ca Domnul n-are prea mare treaba cu ce decidem noi sa facem, altfel ar fi intervenit direct pana acum, cand altii au plecat fara s-o ceara - cu atat mai putin cand unii pleaca prin liber acord. Euthanasia este un semn de civilizatie - sa iti poti decide plecarea este privilegiul celor iubiti de soarta. De multe ori oamenii care traiau in armonie cu ei insisi stiau cand pleaca sau decideau sa plece. Bunicul meu a avut un atac cerebral, a avut cateva zile semipareza, si-a mai revenit dar a simtit ca se duce. La un moment dat statea la masa, a cazut putin pe ganduri si ne-a spus - eu din momentul asta nu mai beau, nu mai mananc, ma duc. Si din clipa aia s-a intins pe pat si in 10 zile, pa! E un fel de authanasie sa simti si sa participi la propria ta plecare. Ce privilegiu!

Qusay

eu mi-am eutanasiat cainele. cine ma cunoaste cat de cat stie cat iubesc cainii. era a doua oara ca paralizase, nu parea sa se refaca. slabise, il durea tot, nu se putea ridica de pe jos, facea pe el... nu am facut-o din comoditate. asa cum prima data l-am dus jos pe brate (si era o namila de collie) si l-am hranit cu pateu moale pentru ca nu putea inghiti altceva, asa as fi facut-o si a doua oara. dar vedeam suferinta pe fata lui. poate cine nu a avut caine, nu intelege. dar simteam ca lui ii este jena de starea in care a ajuns. am plans incontinuu in ziua aceea - 19 septembrie 2003. avea 14 ani, 6 luni si 6 zile. inca ma apuca plansul cand ma gandesc la el. dar si astazi sunt la fel de convinsa ca nu aveam dreptul sa ii prelungesc suferinta doar din egoismul de a-l mai tine cateva zile langa mine sau din egoismul de a nu vrea sa imi asum o asemenea decizie.

cand m-a intrebat cineva cum am putut, am raspuns: simplu. simt ca el nu vroia sa traiasca asa, pentru ca ala nu mai era el. si stiu ca eu, daca as ajunge asa, as vrea sa i se faca cuiva mila de mine si sa nu ma lase sa decad intr-un statut subuman.

in consecinta... da, consider ca un om are dreptul sa iasa din viata asta cu o urma de demintate, tot ca om, daca asta este ceea ce isi doreste.

Nu pot sa raspund pentru altii, dar eu daca m-as gasi intr-un stadiu final al unei boli, as avea dureri inimaginabile, as fi o povara pentru cei dragi, cred ca as alege eutansaia.

in principiu nu sunt de acord dar...inclin sa fiu doar in cazurile terminale pentru om sau animal (desi stiu ca prin suferinta se ard multe din datoriile karmice si poate constitui un regres din punct de vedere evolutiv)

nu cred ca este un drept pe care si-l poate rezerva omul si de care poate abuza in cazuri ca cel al cainilor fara adapost sau alte animale

nu trebuie sa se faca uz de aceasta posibilitate doar pentru ca exista decat in situatii mai speciale si numai dupa ce s-a incercat absolut orice varianta ce sustine viata