amor ghebos

cam asa se defineste popular starea de dragoste oarba in care ce ai in fata ochilor e doar persoana iubita ...si mergi cu limba scoasa si inimi in ochi pe strada numai cu gandul la ea si citesti cu ochii cat cepele orice mesaj primit de la respectivul/a... si pe ceilalti din jurul tau ii ignori total ba esti si rautacios daca indraznesc sa te deranjeze in timp ce tu traiesti euforia iubirii :D ... da Doamne feri sa mai zica ceva despre iubirea vietii tale care e mai prejos decat superlativul

ii bun ? nu-i bun sigur ... va spun mai incolo de ce

voi ce ziceti ?

...instincte animalice

E trist ca descoperi asta dupa ce ai ranit mai multa lume din jurul tau...familie,prieteni.....

Si cand iti dai seama....nimeni nu mai e in jurul tau

voi ce ziceti ?

exista, din pacate....si, ce'i mai rau e ca persoana pe care'o vezi cu alti ochi (cu ochelari de cal :D ), adca te vede slab, te pacaleste cu zambetu' pe buze....asta e...

Dar care e problema? Omul e egoist in general ... daca e fericit pastreaza fericirea pentru el si calca in picioare orice amenintare la adresa fericirii lui. Ca uneori e de vina o femeie, alteori o pozitie inalta in firma sau poate o un meci de fotbal, nu prea conteaza.

Un om fericit e bine sa-l abordezi doar ca sa-i protejezi fericirea. Si mi se pare corect.

Ghebos(oasa) nu e fericirea omului ci ala care i-o ignora.

ellla a scris:

cam asa se defineste popular starea de dragoste oarba in care ce ai in fata ochilor e doar persoana iubita ...si mergi cu limba scoasa si inimi in ochi pe strada numai cu gandul la ea si citesti cu ochii cat cepele orice mesaj primit de la respectivul/a... si pe ceilalti din jurul tau ii ignori total ba esti si rautacios daca indraznesc sa te deranjeze in timp ce tu traiesti euforia iubirii :cry: ... da Doamne feri sa mai zica ceva despre iubirea vietii tale care e mai prejos decat superlativul

ii bun ? nu-i bun sigur ... va spun mai incolo de ce :cry:

voi ce ziceti ?

ai descris aproape corect iubirea, cea oarba, ce stapaneste atat de perfid ratiunea, ce intuneca mintea. dar ma intreb, ce oare poate egala macar aceasta stare? cat e de suav e sa incerci sa descifrezi senzatii ce la credeai stapanite de ratiune? cate indoieli si asteptari, cata teama si speranta.....

da ... ce sublim nu ?

problema e ca asemenea iubire ne duce .. cu pluta si cu cat ne ridica mai aproape de norisori cu atat mai mare va fi cucuiul cand vom ateriza inapoi pe terra...

asemenea iubire naste asteptari nascute din iluzii ... indoieli ce ne slabesc puterile de a trai cu toti si toate, un soi de hipnoza zic eu, un soi de imhotepi :cry:

... si daca continuam in pasiune oarba ... of, asa pornesc crimele amoroase :cry:

,,si cat de mult dorim marea iubire! sarac e cel ce nu a gustat-o.

poate la unii e marea iubire, la mine toate-s mari iubiri :cry: de fiecare data altfel si fain ... si de fiecare data doare :cry: pardon, durea :cry:

de fiecare dat sunt la loveme in avatar ... pana ... ma trezesc

Zice-se ca una e "the one and only true love". Ca iubesti... dar nu e mereu la fel, si ca exista un el/ o ea pe care mereu o vei pastra in amintire. Asta fiindca de obicei.. nu e cel cu care vei sfarsi... fiindca asa cum spuneati si voi... la un moment dat se satura si pleaca. Intrebarea este... avem puterea de a ne darui cu totul si apoi de a-l lasa / a o lasa sa plece cu o parte din noi? Cine are puterea de a lasa pe altcineva sa-i ravaseasca viata, constient fiind ca iubirea aceea nu va avea finalitatea dorita... se va lasa purtat in ceruri si apoi azvarlit in iad...doar pt o scurta perioada de iubire neimpartasita??

Sa fi topit...sa nu-ti mai pese de nimic.... dar mai ales sa stii ca esti doar un capriciu! V-ati lasa tentati in asa relatie?