Salut!
Va scriu pentru ca sunt disperata! Gandurile mele sunt marcate de teama ca voi face in curand o boala grava si voi muri.
Am 30 de ani si am avut in ultimii 5 ani doua boli grave (una endocrina, foarte rara, si TBC). Din fericire (si constientizez asta, credeti-ma!), ambele vindecabile. Acum sunt declarata sanatoasa. Dar imi e teama tot timpul de o alta boala, mai puternica, mai ales ca daca citesc pe internet despre cei care au facut iradieri in copilarie (cum este cazul meu, datorita unei stupide excrescente, pe care nu inteleg de ce nu au operat-o). Ei, despre persoanele care au avut asemenea experiente se spune ca au mari sanse sa devina bolnave de cancer.
Culmea este ca pe parcursul ambelor boli am stiut sa stau cu fruntea sus si sa nu ma vait. Am plans cand am aflat diagnosticul de fiecare data, dar apoi am declarat razboi bolii si am luptat pana la sfarsit.
Si tot culmea, mai optimista eram atunci decat acum. Acum nu pot sta seara in pat din cauza gandurilor negre. Am ajuns sa stau pe internet sau sa ma joc pe calculator pana la ore tarzii in noapte, cand sunt prea epuizata sa ma mai gandesc la ceva.
Ceea ce simt este legat de cei din jur, mai ales de parinti. Pentru ca mi se pare ca i-as pedepsi groaznic daca as muri inaintea lor. As vrea sa-i fac fericiti, dar nu stiu cum.
Poate ca ma gandesc la moarte ca varianta posibila si pentru ca simt ca nu mai am un tel in viata, ca lucrurile bune nu sunt pentru mine: dragostea, bogatia, placerea, relaxarea, prietenii sunt pentru altii.
Am o relatie care nu merge, cu un om la fel de deprimat si de complexat ca si mine. El nu a fost bolnav. Compenseaza insa prin consumul de alcool. Dar parca nu mai avem cale de iesire din ea.
Acum cativa ani ma puteam lauda ca am destui prieteni. Acum foarte multi dintre ei sunt raspanditi in toate colturile lumii. Mai am doua prietene, si ele cu perspective de plecare: una pleaca sa lucreze in strainatate peste o luna, iar cealalta este indragostita pana peste cap de un strain.
As vrea sa traiesc multe senzatii, sa am mai multe relatii, sa ajung sa am si eu cel putin un copil, sa imi fac parintii fericiti, sa calatoresc, sa scriu, sa invat sa dansez. Mai presus de toate, as vrea sa invat sa sper. Dar nu stiu de unde sa incep.
