Tot barbati, barbati... dar femeile unde sunt in marea poezie erotica universala?
Ce femeie arhetipala se ofera sa sparga gheata?
Poezii de dragoste
Început de vesperala, Lun 13 nov 2006 · 450 răspunsuri · 111.218 vizualizări
Simbioză...
de Camelia Stan
Întinde palma-ţi caldă şi-mi încheie,
Cămaşa descheiată...la suspin,
Din pâlpâirea inimii, scânteie...
Să îmi aprindă dorul de senin!
Mă ia în braţe, pe-un covor de vise,
Doi pescăruşi....să-l poarte-n zborul lor,
E noapte-n gând, speranţele...ucise,
Iar eu..tresar din visul meu de dor!
Nu mă-ntreba de ce, târziu, în noapte,
Mai multe orizonturi frâng în zbor,
Mai bine taci, ghiceşte-mă în şoapte,
Când mă-ntregeşti suav, devastator!
Nu mă-ntreba de ce te iau de mână,
Mă simt straină, mică Galatee,
În astă galaxie, împreună,
Ne-om regăsi, în Calea ta Lactee!
Nu te întreb de vrei cafea amară,
Doar te privesc tăcută...şi-am să tac,
Dar îţi trimit o altă primavară,
Şi un sărut, pe-un ram de liliac!
Si totusi, o cafea amara ar merge, pentru reintregirea fortelor dupa atata devastare suava.
/Întinde palma-ţi caldă şi-mi încheie,
Cămaşa descheiată.../
Fie varianta corecta este: /Întinde palma-ţi caldă şi-mi descheie,
Cămaşa incheiată,
fie Cameliei ii place sa pastreze cate-o piesa vestimentara sumara pe ea in timpul simbiozei lirice.
Doi pescarusi bat din aureolele roz, in timp ce pe firmament erupe Calea Lactee. Indraznete metafore, sublimi tropi!
tadayosimasahiromidorikawa a scris:Si totusi, o cafea amara ar merge, pentru reintregirea fortelor dupa atata devastare suava.
/Întinde palma-ţi caldă şi-mi încheie,
Cămaşa descheiată.../
Fie varianta corecta este: /Întinde palma-ţi caldă şi-mi descheie,
Cămaşa incheiată,
fie Cameliei ii place sa pastreze cate-o piesa vestimentara sumara pe ea in timpul simbiozei lirice.
Doi pescarusi bat din aureolele roz, in timp ce pe firmament erupe Calea Lactee. Indraznete metafore, sublimi tropi!
Afurisitule!:))))
Eusebiu Camilar - Luntrea aurie
Dar noptile acestea, frumoaso, cum de sunt,
Atât de diafane, din cer pâna-n pamânt?
Padurile par alge înalte-n clatinari...
Noi ne plimbam alaturi pe fundul unei mari.
Lucirile acestea de sus, vor fi fiind
Sau astre, sau meduze prin adâncimi plutind...
De-aseara se zareste, cu cârma spre Apus,
O luntre aurie, deasupra noastra, sus...
Asa ne urmareste de-aseara, pe-amândoi:
Sta drep deasupra noastra când ne oprim si noi!
O, poate ca din luntrea ce ne tinteste-asa
Într-un târziu, o scara de raze s-o lasa,
Si daca tu vroi-vei, ne vom sui. Apoi,
Cu luntrea aurie vom asfinti si noi.
Marin Sorescu - Arcada
Azi am vazut un ochi
Care ma iubea.
Vedeam bine ca m-ar fi primit
Sub spranceana lui.
Dar a venit un nor
Si ochiul s-a-nchis,
Ori s-a speriat
Si-a fugit in chipul tau
Langa celalalt ochi,
Langa fruntea si langa gura
Care nu ma iubesc.
Adrian Paunescu - Intre mine si ea
Intre mine si ea
S-au ivit dintr-o data
Un parau, o sosea
Si o cale ferata.
N-aveam loc de intors,
Am lasat-o in noapte
Cu-o hainuta pe tors
Pregatita sa rabde.
Din parau nici un val
N-avea gust de-nviere.
Ea statea sus pe deal
Si-ncepuse sa spere.
Numai ca pe pamant
E o cruda rasplata,
Mai exista oricand
Si o cale ferata.
Semafor - semafor,
Dar mai mult tragedie,
Cand traversele dor
Despartirea tarzie.
Si, in rest, nu-i nimic
Decat fluierul straniu
Despre care toti zic
Ca le trece prin craniu.
Intre mine si ea,
Nu-i nimic niciodata:
Un parau, o sosea
Si un tren ce va sta
Intre mine si ea
Pe o cale ferata.
Sa fii dor si drag
dincolo de ganduri care tac
adun amintiri le astern pe hartie
printre cuvinte umbra degetelor tale
inima imi bate mai tare...
gandul ce mi-l lasi
tipa ca pescarusii
ecouri de soapte rasuna
fluturi din a ta privire
saruta pleoapa cu senin
plec fruntea spre tine
simti ca nu respir
zambim in stropi de aer
intindem bratele in zbor si ne iubim
tacerea
Carmen Enache
Iubire, tu mi-ai colorat gândurile şi ritmurile
Iubire, tu mi-ai colorat gândurile şi ritmurile
cu cele din urmă răsfrângeri ale măreţiei tale,
tu ai transfigurat viaţa mea prin frumuseţea apropiată a morţii.
Aşa cum apusul de soare lasă să întrezărim puţin
din paradis,
tu mi-ai schimbat suferinţa în extaz suprem.
Prin vraja ta, Iubire,
viaţa şi moartea au devenit pentru mine
o singură nemărginită uimire!
Rabindranath Tagore
Matei Vişniec- N-a fost chiar aşa rău
Nu aşa, îmi spuse ea, nemulţumită
nu aşa prostule, neghiobule, neînvăţatule
nu ţi-am arătat eu ultima dată, unde te uiţi,
nu aşa ci pe dinăuntru
eu simţeam cum mi se topesc degetele
simţeam cum îmi îngheaţă vorbele în gît
de altfel i-am şi spus: simt că am o nucă de cocos
în gît
simt că alunec, că mă duc
n-o să mai pot rămîne mult la aşa o mare depărtare de lume
ea a rîs, m-a mîngîiat cu tandreţe pe lobul urechii
hai că n-o să mai dureze mult, mi-a zis
hai că n-a fost chiar aşa rău
încă două trei zile şi ieşim la lumină prost mic
ce eşti, stîngaciule...