România
Roportal.ro

Poezii de dragoste

Început de vesperala, Lun 13 nov 2006 · 450 răspunsuri · 111.218 vizualizări

Ea.41.254 mesaje#411

când
ochii îţi scapără marmură
şi cuţite, după ce mă pierd în căldura
primelor note, ca-ntr-un parfum care îţi fură mințile;

Ea.41.254 mesaje#413

STATUIE

Singur în amurg cu tine
și muzică de Ravel se revarsă peste noi
iar eu te cuprind în brațe,
fața ta de ghips răcoros
cald lipită de obrazul meu neras
și brațele tale parcă tremurând.
Ești tulburată
tulburată?

Câte lucruri n-am auzit împreună!
apoi mai toate ce le povestești
despre pudoarea artistică.
Îți simt mijlocul aspru,
aspru cât pielea ce ne desparte
unul de altul. Voi sta gol
strâns lipit de tine,
atât de aproape cât e cu putință.

miracovdicov3.521 mesaje#414

Poveste

Îti aduci aminte ziua când ti-am spus ca esti frumoasa,
Când cu buzele de sânge si cu ochii sclipitori
Printre arborii de toamna te opreai încet, sfioasa,
Lasând gândul spre amorul înteles de-atâtea ori?...

Asteptai sa fiu poetul îndraznet ca niciodata
Ca s-auzi ecoul rece-al unor calde sarutari
Te duceai mereu-nainte înspre-o umbra-ntunecata
Ca o pala ratacire coborând din alte zari.

Ah, mi-ai spus atât de simplu ca ti-i sete de iubire
Neascultând decât soptirea singuratecei paduri,
Îti opreai cu mâna sânul si zâmbea a ta privire,
Chinul departarii noastre neputând sa-l mai înduri.

- Ha, ha, ha, râdea ecoul, de râdeam de-a ta placere,
Între om si-ntre femeie mi-ai spus ura din trecut,
Te-am lasat sa-nsiri povestea cu dureri si cu mistere
Pentru mine, ca oricarui trecator necunoscut.

Îti aduci aminte ziua când ti-am spus ca esti frumoasa,
Când, în soaptele padurii, poate ca te-am sarutat
Ascultând ecoul rece, înspre toamna friguroasa
Ce-aducea-ntâlnirii noastre un adio-ndepartat?

G.B.

Editat Vin 30 aug 2013 09:27

miracovdicov3.521 mesaje#415

Replici

POETUL

Tu ești o undă, eu sunt o zare,
Eu sunt un țărmur, tu ești o mare,
Tu ești o noapte, eu sunt o stea ­
Iubita mea.

IUBITA

Tu ești o ziuă, eu sunt un soare,
Eu sunt un flutur, tu ești o floare,
Eu sunt un templu, tu ești un zeu ­
Iubitul meu.

Tu ești un rege, eu sunt regină,
Eu sunt un caos, tu o lumină,
Eu sunt o arpă muiată-n vânt ­
Tu ești un cânt.

POETUL

Tu ești o frunte, eu sunt o stemă,
Eu sunt un geniu, tu o problemă,
Privesc în ochii-ți să te ghicesc ­
Și te iubesc!

IUBITA

Îți par o noapte, îți par o taină
Muiată-n pala a umbrei haină,
Îți par un cântec sublim încet ­
Iubit poet?

O, tot ce-i mistic, iubite barde,
În acest suflet ce ție-ți arde,
Nimica nu e, nimic al meu ­
E tot al tău.

Eminescu

Editat Vin 30 aug 2013 11:46

miracovdicov3.521 mesaje#416

Pastel

- Adio, pică frunza
Şi-i galbenă ca tine, -
Rămâi, şi nu mai plânge,
Şi uită-mă pe mine.

Şi s-a pornit iubita
Şi s-a pierdut în zare –
Iar eu în golul toamnei
Chemam în aiurare...

- Mai stai de mă alintă
Cu mâna ta cea mică,
Şi spune-mi de ce-i toamnă
Şi frunza de ce pică...

G.B.

mareexecutor5.754 mesaje#417

Gunfire tu pe Leonte l-ai citit?

Vezi că are și el câteva de dragoste reușite.

Ea.41.254 mesaje#418

Vreau ca în toate zilele anului
în toate zilele vieții
din jumătate în jumătate de oră
din cinci în cinci minute
să-mi spui: te iubesc.

Ascultându-te spunând: Te iubesc,
cred, pentru o clipă, că sunt iubit.
dar în clipa de dinainte
și în clipa de după
cum aș putea să știu?

vreau să-mi repeți până la epuizare
că mă iubești mă iubești mă iubești.
altfel iubirea riscă să se evaporeze
iar atunci spunând: Te iubesc,
tu dezminți și ștergi iubirea ta pentru mine.


Pretînd de la tine o permanență comunicare.
nu-ți cer decât asta,
doar asta, însă tot mai mult și mai mult.

vreau să fiu iubit prin și în cuvântul tău
și nici nu știu altă cale
de a recunoaște darul iubirii tale,

Felul impecabil de a te ști iubit este:
iubirea la rădăcina cuvântului,
și în interiorul emisiei sale,
Iubirea
țâșnind din limbă națională,
Iubirea
făcută sunet
vibrație spațială.


În clipa când nu îmi mai spui:
Te iubesc,
știu în mod inexorabil
că ai încetat să mă mai iubești
și că niciodată înainte nu m-ai iubit.

Dacă nu îmi spui
de urgență și repetat

Te iubesciubesciubesciubesciubesc,
adevăr fulminant pe care tocmai l-ai descurcat,
eu am să mă arunc în haos,
în această adunătură de obiecte de non-iubire.

Carlos Drummond de Andrade

Editat Mar 3 sep 2013 20:41

Ea.41.254 mesaje#419

Neil Hilborn






"Când am văzut-o pentru întâia oară


Totul în mintea mea a amuțit.


Toate zgomotele și toate acele imagini revenind constat au dispărut, pur și simplu.


Când suferi de tulburare obsesiv-compulsivă nu ai cu adevărat


momente de liniște.


Chiar și înainte de a adormi, mă gândesc:


Am încuiat ușile? Da.


M-am spălat pe mâini? Da.


Am încuiat ușile? Da.


M-am spălat pe mâini? Da.


Dar când am văzut-o pe ea, singurul lucru la care m-am putut gândi au fost


buzele ei de forma unei agrafe de păr...


Sau geana de pe obrazul ei -


geana de pe obrazul ei -


geana de pe obrazul ei.


Am știut că trebuie să-i vorbesc.


Și i-am cerut o întâlnire de șase ori în treizeci de secunde.


Ea a acceptat de a treia oară, dar cum niciuna dintre cereri nu mi-a părut potrivită,


eu am continuat.


La prima noastră întâlnire, am petrecut mai mult timp organizându-mi cina


pe culori, decât mâncând sau vorbind cu ea...


Dar ei i-a plăcut.


I-a plăcut că a trebuit să o sărut de rămas bun de șaisprezece ori


sau de douăzeci și patru de ori, la diferite momente din zi.


I-a plăcut că mi-a luat o veșnicie să mergem spre casă


pentru că erau prea multe fisuri pe trotuarul pe care ne aflam.


Când ne-am mutat împreună, mi-a spus că se simte în siguranță


de vreme ce nimeni nu ne va putea jefui vreodată


pentru că eu încui mereu ușa de optsprezece ori.


Îi priveam mereu gura când vorbea -


când vorbea -


când vorbea -


când vorbea;


când a spus că mă iubește, gura ei și-a curbat marginile în sus.


Noaptea, se punea în pat și mă privea cum sting toate luminile.


Și le sting și le aprind și le sting și le aprind


și le sting și le aprind și le sting și le aprind și le sting și le aprind și le sting.


Închidea ochii și își imagina că zile și nopți


trec prin fața ei.


Iar apoi... A spus că îi iau prea mult din timp.


Că nu o pot sărută de noapte bună de atâtea ori pentru că o fac


să întârzie la birou.


Când mi-a spus că mă iubește, gura ei era o linie dreaptă...


Când m-am oprit în fața unei crăpături de pe trotuar, ea a continuat să meargă...


Iar de săptămâna trecută a început să doarmă la mama ei.


Mi-a spus că nu ar fi trebuit să mă lase să fiu atât de atașat de ea,


că totul a fost o greșeală, dar...


Cum să fie o greșeală de vreme ce nu trebuia să mă spăl pe mâini


după ce o ating?


Iubirea nu e o greșeală și mă omoară faptul că ea poate fugi


de acest lucru, iar eu nu pot.


Nu pot să ies afară și să găsesc pe altcineva pentru că întotdeauna mă gândesc


la ea.


De obicei, atunci când sunt obsedat de lucruri, văd germeni


strecurându-mi-se în piele.


Mă văd strivit de un șir nesfârșit de mașini.


Iar ea a fost primul lucru frumos în care am fost vreodată blocat.


Îmi doresc să mă trezesc în fiecare dimineață gândindu-mă la modul în care ea


ține volanul...


Cum răsucește robinetul de la baie de parcă ar deschide un seif.


Cum suflă în lumânări -


suflă în lumânări -


suflă în lumânări -


suflă în lumânări -


suflă în - ...


Acum, mă gândesc doar la cine o mai sărută.


Și îmi pierd răsuflarea la gândul că el o sărută doar o singură dată - lui nu-i pasă


dacă este un sărut perfect!


O vreau înapoi atât de mult...


Las ușa deschisă.


Și las luminile aprinse."


← Înapoi la Poezie