Sufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoarea cerului;
am lasat-o pe-o st
Poezii de dragoste
Început de vesperala, Lun 13 nov 2006 · 450 răspunsuri · 111.218 vizualizări
Ion Minulescu - Ce faci tu?
Ce faci tu? de-at
De fiecare data printre stele
In orice seara a vietii mele,
Si de erau si nori afara,
Io ma jucam
Imi ridicam navalinic dintre astre
Zmeul meu drag,
O, răm
Ma culcasem langa glasul tau.
Era tare bine acolo si sinii tai calzi imi pastrau
timplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cantai.
Poate ceva despre crengile si apele care ti-au cutreierat
noptile.
Sau poate copilaria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cantai.
Ma jucam cu palmile in zulufii tai.
Erau tare indaratnici
si tu nu ma mai bagai de seama.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plangeai.
Poate doar asa, de tristetea amurgurilor.
Ori poate de drag
si de blindete.
Nu-mi mai amintesc de ce plangeai.
Ma culcasem langa glasul tau si te iubeam.
Cantec de dor - Nichita Stanescu
Pe urma ne vedeam din ce
Surasul iubirii
Ma urmareste si acum
Si luna imi aminteste
Farmecul acelui lung drum.
Lumina trandafirie a dragostei
Se regaseste in doua suflete
Si sentimente inocente
Emana un gand al sperantei.
Fericirile iubirii
Sunt momente scurte
Care se aseaza in suflet
Ca panzele amintirii.
Surasul iubirii - Anonim
01.06.2008.
Iarăşi
Nu credeam sa-nvat a muri vrodata;
Pururi tinar, infasurat in manta-mi,
Ochii mei naltam visatori la steaua
Singuratatii.
Cand deodata tu rasarisi in calea-mi,
Suferinta tu, dureros de dulce...
Pana-n fund baui voluptatea mortii
Neinduratoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul inveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele marii.
De-al meu propriu vis, mistuit ma vaet,
Pe-al meu propriu rug ma topesc in flacari...
Pot sa mai renviu luminos din el ca
Pasarea Phoenix?
Piara-mi ochii turburatori din cale,
Vino iar in san, nepasare trista;
Ca sa pot muri linistit, pe mine
Mie reda-ma!
O, mai cu seama seara te iubesc,
cand lucrurile par nedeslusite,
cand portile se-nchid c-un ritm firesc
si iederea incepe sa palpite,
cand arborii-s mai taini si mai mari
si cand se-adu fantanele mai bine,
imbucura-ma ! Fie sa apari,
chiar de vei trece-n ora fara mine.
Arata-mi-te iarasi respirand
ca apele de luna imbiate.
Un strop de mari in ochi mi s-a rasfrant,
caci mari si lacrimi sunt, la fel, sarate.
Adu-ti aminte de un biet dactil,
de un fragment fragil de poezie
pe care ti l-am strecurat, subtil,
pe un patrat lunatic de hartie.
E seara dulce ca un elixir
si arborii par turnuri lungi de pace,
iar cerul, ca hladima de emir,
mai straluceste, vrand sa ne impace.
O, mai cu seama seara te iubesc,
femeie, ce-ai ramas, in ani, departe.
Citesc si ma citesti, si te citesc,
si-mi stai ca semnul de matase-n carte.
De dragoste - Alexandru Andritoiu