Poezii de dragoste

Eu te-am iubit şi poate că iubirea

Suflete, prund de pacate

de Lucian Blaga

Suflete, prund de pacate,

Esti nimic si esti de toate:

Roata stelelor e-n tine

Si o lume de jivine.

Esti nimic si esti de toate:

Aer, pasari calatoare,

Fum si vatra, vremi trecute

Si pamanturi viitoare.

Drumul tau nu e-n afara,

Caile-s in tine insuti

Iara cerul tau se naste

Ca o lacrima din plansu-ti.

Romanţă fără muzică

prietenia nu-i un castel

ce, mostenit, il poti preface in nisip

Sunt mereu langa tine.

Sunt in liliacul acela alb

din dealul cimitirului,

in caldura miezului de paine

si-n sortul vechi al mamei.

Sunt in zambetul tau,

in fulgerul ce strabate orizontul

si-n stropii ce cad grabiti...

pe ultimul meu tablou

...................................Sunt mereu langa tine

De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.

Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,

P

[b]

Purtam fiecare o dragoste-n noi

Dar eu pentru tine si tu pentru alta

Si focul ne mistuie surd pe-amandoi

Eu ard pentru tine, tu arzi pentru alta.

Astept un cuvant, astepti un cuvant

Dar eu de la tine si tu de la alta

Si bratul in somn ti-l vad mangaind

Dar tu in visare nu vezi decat alta.

Si ce ne ramane să facem atunci

Cand soartea nu stie decat sa dezbine

Traim amandoi, traim doar iubind

Desi eu pe tine, tu totusi pe alta (A. Blandiana)

Numai tacand si gandidu-te singur la toate,

ajungi sa-ntelegi ca din tot ce-ai fi vrut prea putine raman langa tine,

numai vazand cum se-aprind si se sting noaptea

toate cararile tale gresite

Pot sa pun si io una mica ?

Dulcea mea, iubire