stupid_me a scris:MT si eu cred ca toti pot avea drept la fericire si iubire, dar poate ca iubirea aia pe care ne-o imaginam si dorim , parerea in mod ideal din moment ce suntem in postura unor simpli oameni imperfecti, poate pt ca ne-o "inchipuim" intr-un anume fel..poate de aceea ne e asa greu sa ne adaptam la iubirea reala-singura de care putem avea parte..uite..si eu credeam ca acel grad de individualism nu ar trebui sa existe..dar am ajuns la concluzia ca e firesc sa existe, din moment ce individualitatea fiecaruia e fiereasca..inca de la nastereadica..Dzeu cand ne va judeca la final..ne va judeca pe fiecare in parte, nu pe amandoi
Stupid,judecata lui Dumnezeu nu are legatura cu iubirea pentru sufletul pereche,pentru jumatate. Dumnezeu ne judeca pentru ceea ce am fost noi,ca oameni,pentru toate actiunile noastre,trecute,prezente si viitoare.
Uite,eu nu vreau sa ma multumesc cu bucati de iubire,cu franturi de vise,nu vreau sa ma "mulez",cum se spune,ci sa iau totul,sa traiesc intru totul,sa traiesc ceea ce am visat eu,ceea ce mi-am imaginat eu.Dumnezeu mi-a dat semne ca se poate.Viata mi-a spus ca se poate.Atunci pentru ce sa renunt? Pentru ce sa ma resemnez?Putem avea parte de tot ce ne dorim,atata vreme cat ne intelegem telul si ne fixam obiectivele. Nu vreau sa ma complac.Si nu accept sa fac parte din "majoritate".
Estel a scris:raman la parerea mea. din greseli se poate invata intr-adevar
N-am afirmat ca nu se poate invata din greseli.Am spus numai ca eu nu vreau sa invat din greseli,fiindca ele in loc sa ma intareasca,m-au facut mai slab sufleteste si psihic.Simplu.
