stupid_me a scris:daca pt tine chiar e important, inca un motiv sa nu stii ce suntpentru ca asa..cu siguranta ca esti incarcata de multe prejudecati..so, e mai bine si mai corect pt toti:D
Pentru mine e important la
modul general.Nu sunt incarcata de prejudecati,dar iti ofer dreptul de a crede orice. De fapt nu ti-l ofer eu,ci il ai.Nu face niciodata ce e mai bine si mai corect pentru toti,ci ce este fair-play fata de tine.
anaid63 a scris:Nu ,nu mi-ar place sa spun ca sunt fericita ,cand de fapt ma doare si sufar.Chiar daca este relativa ,eu o vad,sublima. Suferinta vine din neamplinire,din prea mult **de ce?**
Anaid,exact asta spun toti. "Sunt fericit cand rad,cand ma simt bine,cand sunt cu cei dragi mie,cand totul este armonie." Aceea nu este o fericire de durata,fiindca momentele de genul asta trec cel mai repede.Vorbeai de fericirea sublima. Da,si eu o vad sublima. Nu poti atinge sublimul decat in momentul in care stii ce inseamna suferinta,durerea,pacatul. Suferinta vine din neimplinire(dar nu neaparat),cand lacrimile se opresc si vezi cu adevarat solutia in tine,nu estompezi durerea,ci o intelegi,fiindca e si mai profunda.
Atunci incepi cu adevarat sa fii fericit,cand intelegi importanta durerii."De ce-urile" sunt o alta forma de a evada dintr-o lume care pare prea incarcata pentru fiecare.Zambeam si avem totul. Paradoxal,nu eram fericita.Am cautat clipa in mine si n-am gasit-o.Ce ma facea fericita? O floare? O privire ce poate nu-mi era destinata mie? Un zambet al unui copil caruia i-am oferit o ciocolata? Dragostea celor din jur? Nu. Nimic din toate astea. Fericirea e in mine. Era multa lume in jur,si eu eram singura,pustie. Am ajuns acasa si plangeam.Plangeam in hohote,si nimeni nu intelegea de ce. Eu eram singura. De-asta. Cand am descoperit ca ceea ce ma face fericita cu adevarat este limita dintre agonie si extaz,dintre durere,lacrimi si zambet,atunci am inteles clipa.
Esti sado-masochista? 