stupid_me a scris:am vazut azi amadeus..si era acolo un compozitor mediocru dpdv al talentului care si-a dorit toata viata sa fie de talia unui geniu in ale muzicii..sa inchine prin muzica, ode Dumnezeirii.
apare insa Mozart, un tanar arogant si vulgar (nonconformist si tacanit zic eu 
)..si se intreaba:
'Daca Dzeu la nastere mi-a renegat talentul , de ce a plantat in mine dorinta de a fi genial in muzica?
De ce mi-a dat capacitatea sa recunosc talentul acestui tanar vulgar, dar in acelasi timp sa nu pot ajunge la nivelul extraordinar la care el ajunge cu atata nonsalanta?;
Comentezi putin? :roll:
Eu cred ca Dumnezeu ne ofera mereu lectii de viata si ne aseaza in cale oameni care,sub o forma sau alta, ne ajuta sa ne descoperim pe noi insine.
Cazul de fata l-as comenta si c-un exemplu: Dumnezeu a "plantat" in mine dorinta de a picta. Dar niciodata n-am facut-o cum as fi dorit. Niciodata n-am fost multumita. Niciodata n-am ajuns unde am dorit prin pictura. Insa am cunoscut oameni foarte diferiti de mine,care c-o usurinta incredibila faceau in cateva ore ceea ce eu ma chinuiam in decursul unor luni.
Ni se pun la dispozitie metode de cunoastere a unui lucru, sau de desavarsire a unei pasiuni. Dar unii fac muzica, altii doar o asculta. Unii sunt spectatori, altii creatori, actori. Cred ca personajul tau si-a dorit sa fie creator. Este prima etapa. Mai tarziu va intelege ca el are un rol bine stabilit , acela de a fi ascultator,spectator.Si asa cum o face el, nimeni altul nu va putea. Cred ca acceptarea anumitor lucruri vine odata cu maturizarea si evolutia spirituala.
Trecem prin razvratire. Apoi se asterne,umila,linistea. O liniste care ne implineste.
azalee a scris:Te simti bine ?
Se poate si mai rau. Am jumatatea paharului meu,cea plina. :cry: Multumesc pentru intrebare.
