Nesimtescu a scris:Am trecut si eu pe-aici, ca sa-ti spun salut si noapte buna.
Frumos din partea ta 
Dar inca nu am somn.
O seara buna si tie, Liviu! Si... salutari!
Pentru Andruta...
Început de Andruta*, Sâm 11 nov 2006 · 2.049 răspunsuri · 110.232 vizualizări
deceivedC a scris:Cum scap de singuratate?
Primul pas este sa te impaci cu tine insuti. Sa te accepti. Sa nu te subestimezi. Dar nici sa fii in cealalta extrema. Sa fii un om realist.
Asa zic toti am incercat asta si nu mi-a reusit
deceivedC a scris:Asa zic toti am incercat asta si nu mi-a reusit
Desigur ca n-ai reusit, pentru ca nu iti doresti destul de mult asta, iti place mai degraba sa te vaiti, sa-ti plangi de mila, nu ai ajuns in punctul in care sa te deranjeze atat de tare aceasta singuratate incat sa iei masuri.
Si in plus, cred ca nici nu ai incredere in tine. Asa ca orice ti-ar spune ceilalti, este/va fi inutil, pana cand nu vei constientiza tu problemele.
Edit: P.S. Si eu am fost multi ani singura, sau m-am simtit singura, chiar daca , fizic, nu eram. Am momente in care ma simt efectiv singura pe lume si acum. Nu esti un caz aparte.
Editat Lun 18 aug 2008 03:22
Deci daca nu sunt un caz aparte ori iau masuri ori ma plang pana mor sau innebunesc?
deceivedC a scris:Deci daca nu sunt un caz aparte ori iau masuri ori ma plang pana mor sau innebunesc?
Nu iei masuri.
Nu te plangi pana mori.
Nu innebunesti.
Traiesti, ca toti ceilalti, acceptandu-te si asumandu-ti riscurile faptului ca : -nu iei masuri; -nu te plangi ; nu innebunesti.
De fapt, ce vrei?
La ce mod te simti singur? Nu ai prieteni? Ai prieteni dar ei nu umplu golurile? Sau..?
Prieteni am avut dar nu erau genul de prieteni care puteam sa le zic orice fara sa ma indoiesc de ei ca o sa afle tot cartierul sau or sa puna pe vreun site ce zisesem...cunostinte am destule dar ele numai ma baga in seama ca numai stau cu prietenii mei deci in ochii cunostintelor mele ...fara prieteni sunt nimeni.Nu au umplut nici un gol cand i-am avut iar acum cand nu-i mai am nu prea s-a schimbat nimic
Doar ca stau asa singur tot timpul si stiu 100% ca ceva nu e in regula dar nu sunt in stare sa aflu ce
deceivedC a scris:Prieteni am avut dar nu erau genul de prieteni care puteam sa le zic orice fara sa ma indoiesc de ei ca o sa afle tot cartierul sau or sa puna pe vreun site ce zisesem...cunostinte am destule dar ele numai ma baga in seama ca numai stau cu prietenii mei deci in ochii cunostintelor mele ...fara prieteni sunt nimeni.Nu au umplut nici un gol cand i-am avut iar acum cand nu-i mai am nu prea s-a schimbat nimicDoar ca stau asa singur tot timpul si stiu 100% ca ceva nu e in regula dar nu sunt in stare sa aflu ce
Asta imi aminteste de perioada in care eram la liceu. Exact la fel. Nu aveam prieteni , si cand incercam sa leg o relatie cu cineva,oricine, aflam destul de repede ca persoana respectiva s-a dus la un al treilea si i-a divulgat secrete despre mine. Asa mi-am dat seama ca nu pot avea incredere in oameni. Atunci. Si eu credeam ca-i ceva in neregula cu mine. Dar ajungem la o varsta in care ne dam seama ca vrem altceva. Ne maturizam brusc, invatam de la ceilalti, ne ranesc mizeriile celorlalti si ne dam seama cat suntem de singuri si cat suferim.
Stii, nu e nimic in neregula cu tine, absolut nimic, nu incerca sa scapi de singuratate dintr-o data, nu vei reusi, am "probat-o" pe propria-mi piele. Stiu ca la varsta adolescentei nu avem rabdare, exact asa simtim, dar nu o sa innebunesti. Si nici n-o sa mori din asta. Ba din contra. Eu zic ca va fi benefic in viitor, peste cativa ani. Pentru mine a fost. Stii de ce? Pentru ca am invatat sa stiu ce vreau, am invatat sa pastrez distanta.
E mai bine sa suferi acum , la 18 ani, decat la 30. Crede-ma.
Oricum am inceput sa aud voci e doar o problema de timp pana explodez
aud vag dar cand aud e exact ce trebuia sa fac adica sa ma razbun pe lumea asta
← Înapoi la Intrebari pentru [user] si topicuri despre [user]