Laurent-III-rd ...va raspunde la intrebari..

ce mai faci? :flowers:

samsara a scris:

O poza de iarna n-ai?

Doamne Fereste!

Guerlain, da una de pe malul oceanului,si apus de soare, nu vrei ?

Insolit a scris:

ce mai faci? :flowers:

Ooo,quel honneur ! :flowers:

De curand ma gandeam la tine si ma intrebam ce mai faci.

Sunt bine, hoinaresc prin lume. Ca sunt atatea de vazut si de facut.

Craciun Fericit iti doresc! :airkiss:

Mmm pai daca nu am de ales m amultumesc si cu o poza de vara :P

Craciun fericit tie!

samsara a scris:

Mmm pai daca nu am de ales m amultumesc si cu o poza de vara :P

Craciun fericit tie!

Cand o ninge prin Brussel, Paris sau Amsterdam, o sa iti trimit si o poza de iarna.

Pana atunci, visam la plajele insorite ale Mediteranei.

Meerci de urare. Sarbatori fericite sa ai! :flowers:

Ea făcea cîtiva pasi înainte,

făcea cîtiva pasi înapoi.

Primul pas spunea bună-ziua, domnule,

al doilea pas spunea bună-ziua, doamnă.

Ceilalţi întrebau ce face familia,

azi e o zi frumoasă ca o porumbiţă în ceruri.

Ea purta o cămaşă fierbinte,

avea ochii de îmblînzitoare a mării,

ea îşi ascunsese un vis într-un dulap

şi găsise un mort în creierul său.

Cînd ea sosea, îşi lăsa departe partea cea mai frumoasă,

cînd ea pleca, în zare se forma ceva care o aştepta.

Privirile ei erau rănite li sîngerau pe dealuri.

Purta sînii în afară şi-şi cînta negurile vîrstei.

Era frumoasă ca un cer peste care trece o porumbiţă.

Avea o gură de oţel

şi un steag al morţii i se desena pe buze.

Rîdea asemenea mării simţind cărbuni în pîntecul ei.

Asemenea mării cînd luna se priveşte pentru a se scufunda,

asemenea mării ce a muşcat din toate ţărmurile.

Marea iese-n afară şi cade-n pustiu şi în trupurile belşugului.

Cînd stelele se leagănă peste frunţile noastre,

mai înainte ca vîntul din nord să-şi deschidă ochii,

era frumoasă în orizontul ei de oase,

în cămaşa fierbinte şi cu privirile de copac obosit,

ca un cer pe care pluteşte un stol de porumbiţe.

( Vincente Huidobro - Ea )

curgea

o ploaie rea

din vina mea.

Durea.

Vedeam in apa ce spala

pamantul,

cum te pierdeai in sinea mea

cu gandul.

Grabite lacrimi dispareau,

cuvantul,

in ploaia rea se dizolva

ca lutul.

Iti oferam umbrela mea

dar vantul,

nu te lasa sa fii a mea.

Curgea

o ploaie ce spala...

Pamantul.

( Antemir Antonio Eduard - Curgea o ploaie rea )

Merci. Pentru tine. :flowers:

Floarea magica

Spune-mi sincer. EU?

Sărmanei inimi slabe i-am spus: ”Tu

Nu crezi c-ajunge să iubești doar una?

Și nu-ți dai seama că schimbând într-una,

Îți pierzi în doruri fericirea? Nu?”

Ea mi-a răspuns: ”N-ajunge, precum crezi;

N-ajunge să iubești mereu tot una!

Și nu-ți dai seama că schimbând într-una,

Mai dulci plăceri trecute le-ntrevezi?”

Sărmanei inimi slabe i-am spus: ”Tu

N-ajunge cât ești tristă-ntotdeauna?

Și nu-ți dai seama că schimbând într-una

Iubita, noi dureri întâmpini? Nu?”

Ea mi-a răspuns: ”N-ajunge, precum crezi;

Tristețile n-ajung de totdeauna.

Și nu-ți dai seama că schimbând într-una,

Dăm farmec nou la vechi dureri? Nu vezi?”

Cantec - Alfred de Musset

nu iau :)

Alfred De Musset - A Laure

Si tu ne m'aimais pas, dis-moi, fille insensée,

Que balbutiais-tu dans ces fatales nuits ?

Exerçais-tu ta langue à railler ta pensée ?

Que voulaient donc ces pleurs, cette gorge oppressée,

Ces sanglots et ces cris?

Ah ! si le plaisir seul t'arrachait ces tendresses,

Si ce n'était que lui qu'en ce triste moment

Sur mes lèvres en feu tu couvrais de caresses

Comme un unique amant;

Si l'esprit et les sens, les baisers et les larmes,

Se tiennent par la main de ta bouche à ton coeur,

Et s'il te faut ainsi, pour y trouver des charmes,

Sur l'autel du plaisir profaner le bonheur:

Ah ! Laurette! Ah ! Laurette, idole de ma vie,

Si le sombre démon de tes nuits d'insomnie

Sans ce masque de feu ne saurait faire un pas,

Pourquoi l'évoquais-tu, si tu ne m'aimais pas ?

***

Niciodată

Un cântec trist de Schubert, lin prin văzduh plutea,

Când tu, - ţii minte oare? – mi-ai spus: "Nu! Niciodată!

Nu!" îmi spuneai şi totuşi în ochii-ţi strălucea

Azurul melancolic al bolţii înstelată.

Spuneai: "Nu! Niciodată!", dar chipul tău zâmbea,

Ca-ntr-un profil de veche medalie turnată;

Şi, mândru, al comorii ce-ascunzi instinct, punea

Pe-obrajii tăi, năframa-i geloasă-mbujorată.

Păcat! O, ce cuvinte de nepăsare pline

Când îţi vorbeam, marchiză, de dragoste ştii bine,

Nu-ţi desluşeam nici chipul, nici zâmbetul de crin.

Mai dulce decât ochii-ţi senini e-a ta simţire;

Şi mă gândeam în taină, privindu-i cu mâhnire,

La sufletul ce-n floarea-i ţi se-nchidea divin.

***

On me demande, par les rues,

Pourquoi je vais bayant aux grues,

Fumant mon cigare au soleil,

A quoi se passe ma jeunesse,

Et depuis trois ans de paresse

Ce qu'ont fait mes nuits sans sommeil.

Donne-moi tes lèvres, Julie;

Les folles nuits qui t'ont pâlie

Ont séché leur corail luisant.

Parfume-les de ton haleine;

Donne-les-moi, mon Africaine,

Tes belles lèvres de pur sang.

Mon imprimeur crie à tue-tête

Que sa machine est toujours prête,

Et que la mienne n'en peut mais.

D'honnêtes gens, qu'un club admire,

N'ont pas dédaigné de prédire

Que je n'en reviendrai jamais.

Julie, as-tu du vin d'Espagne ?

Hier, nous battions la campagne;

Va donc voir s'il en reste encor.

Ta bouche est brûlante, Julie;

Inventons donc quelque folie

Qui nous perde l'âme et le corps.

On dit que ma gourme me rentre,

Que je n'ai plus rien dans le ventre,

Que je suis vide à faire peur;

Je crois, si j'en valais la peine,

Qu'on m'enverrait à Sainte-Hélène,

Avec un cancer dans le coeur.

Allons, Julie, il faut t'attendre

A me voir quelque jour en cendre,

Comme Hercule sur son rocher.

Puisque c'est par toi que j'expire,

Ouvre ta robe, Déjanire,

Que je monte sur mon bûcher.

Merci, iar! :flowers:

Prima e cea mai nimerita.

A, si poti sa o iei mot a mot!

O iau mot-